Ziua de Rusalii este sărbătoarea echivalentă în cea mai mare parte a Olteniei și o parte a Munteniei cu călușul, singurul obicei viu intrat în patrimoniul imaterial UNESCO.
Dansul de căluş care a cucerit întreg mapamondul nu este un simplu „bun cultural de export”, ci în satele oltene încă mai constituie momentul din an mult-aşteptat, cu toate semnificaţiile sale. Căluşul se joacă doar de Rusalii, după reguli bine stabilite, și, se crede și astăzi, că are rolul de a-i feri pe cei care „primesc“ căluşul de rele. Căluşarii sunt cei care-i vindecă pe suferinzi de boli, se spune, iar să-ţi joace căluşarii în curte şi astăzi a rămas o mare onoare şi o dovadă a statutului social.
Cetele de căluşari nu pornesc oricum la „colindat“. Mai întâi se „dezgroapă“ căluşul, ceata, sub comanda vătafului, depune jurământul sub steag, la hotar sau pe marginea apei, de-abia după acest ritual, care se execută pe muteşte (căluşarii au în gură şi în urechi frunze de pelin şi usturoi), are loc şi primul dans, în cimitir (în localitatea Izvoarele din Olt se păstrează şi astăzi acest obicei), în vatra satului sau în târg (renumită este, în acest sens, localitatea Dobroteasa din Olt, unde cetele de căluşari se întâlnesc în Duminica Rusaliilor şi se întrec în târg, într-un adevărat festival al căluşului „de ţărână“). De-abia după ce căluşul s-a jucat în satul respectiv se pleacă şi prin alte sate, cei care primesc în curtea lor căluşul fiind deopotrivă onoraţi şi responsabilizaţi, pentru că dansatorii nu vin degeaba şi nu dansează pe oricât.
Călușul, emblema Olteniei de Rusalii. Cine face parte din ceata de căluşari
Mutul este personajul întâi amintit în toate cercetările etnologice, deşi este şi primul care a dispărut din anumite cete căluşăreşti. I se mai spunea Zbicer, Gogoriţă, Brezaie, tată de Căluş şi este cel care îşi exercită puterea direct asupra căluşarilor şi asupra celor din jur. Despre mut se spune că fertilizează femeile sterpe şi căsătoreşte fetele nemăritate, tratează bolnavii „luaţi din Rusalii“ sau din Căluş, are autoritate asupra cetei de căluşari şi nu supune niciunui alt membru al cetei. El este îmbrăcat altfel decât membrii cetei, de obicei în haine femeieşti şi purtând mască, el nu vorbeşte cu „muritorii de rând“ (de aceea I se şi spune mut), iar la brâu poartă, pe sub şorţ, un phallus, element interzis în anii comunismului în jocurile de scenă.
„Mutul polarizează atenţia şi interesul întregii asistenţe. În timpul jocului face, după legea lui, tot ce pofteşte: se amuză, joacă, nu răspunde la comenzile vătafului, iese şi intră când pofteşte în dans, îi face pe căluşari să comită greşeli în timpul dansului şi apoi îi pedepseşte, lovindu-I cu paloşul pe spate. El putea juca pe mâini şi cu picioarele în sus, pe pământ şi pe coama caselor, se căţăra în vârful arborilor înalţi şi fără crengi, pe acoperişul clădirilor, execute acrobaţii de care se tem şi artiştii sub cupola circului.
Pentru spiritual divin pe care îl întruchipa, Căluşul reprezentat de Mut a fost, ca oricare altă divinitate adorată, temută şi respectată. Bărbatul care joacă rolul Mutului nu este ales. El se impune prin calităţi excepţionale, înnăscute sau dobândite de dansator, atlet, acrobat şi artist desăvârşit. El este respectat nu numai de ceata de căluşari, ci şi de întreaga obşte sătească“, scria specialistul Ion Ghinoiu în cartea „Căluşul“ editată la Fundaţia „Universitatea pentru toţi“ în 2003.
Cum este ales vătaful
Vătaful este mai-marele căluşarilor şi purta şi numele de „căpitan“. Este ales din rândul căluşarilor în urma mai multor probe, unul dintre criteriile importante fiind „plutirea în aer“ în timpul executării dansurilor. Are de asemenea virtuţi morale şi fizice deosebite. „Odată ales, vătaful devenea un personaj respectat şi temut de căluşari şi de întreaga suflare a satelor. Atribuţiile lui secrete, de pildă incantaţiile rostite la primirea sau ieşirea unui căluşar din ceată, la îngroparea sau dezgroparea Ciocului şi altele se transmiteau de la vătaf la vătaf, uneori pe patul de moarte“, mai nota Ion Ghinoiu. În unele cete există şi ajutorul de vătaf, personajul care are mare parte din atribuţiile vătafului şi are îi poate ţine, în anumite circumstanţe, locul şefului de drept.
Ceata căluşarilor este constituită din „bărbaţi maturi, excelenţi dansatori şi rezistenţi la eforturi fizice deosebite“. Vârsta nu a fost niciodată un criteriu, însă căluşarul trebuie să reziste în zilele de vară să colinde tot satul şi să joace. În cele mai multe cete numărul căluşarilor este impar – 3, 7, 9 – dar poate fi şi par. În trecut căluşarii se legau să nu părăsească ceata un număr de ani, astăzi adesea legământul are legătură doar cu anul respectiv, pe perioada în care se joacă (de obicei până în marţea din săptămâna următoare Rusaliilor, când căluşul se „îngroapă“).
Înălţimea steagului, unul dintre criteriile după care se stabilea întâietatea unei cete într-un sat
Cetele nu erau în vechime deosebit de numeroase, dintr-un motiv foarte practic. Fiecărui membru îi revenea o parte din câştigul obţinut, de aceea căluşarii se fereau ca acest câştig să se împartă la foarte mulţi. Stegarul este membrul cetei care poate avea doar rolul de a purta steagul. Pentru că înălţimea steagului era unul dintre criteriile după care se stabilea întâietatea unei cete într-un sat, dacă se întâlneau pe uliţă două cete, prăjina de care se leagă un stergar, usturoi, pelin, aţă roşie etc. este foarte înaltă, motiv pentru care cel care o poartă trebuie să fie un bărbat bine făcut.
Dacă stegarul este unul nedansator, nu este obligat să poarte „uniforma“ de căluşar, responsabilitatea sa este însă imensă, dacă steagul a căzut considerându-se că ceata trebuie să se destrame şi să se compună una nouă, reluându-se ritualul depunerii jurământului etc. Lăutarii sunt percepuţi, în anumite cete, ca membri cu drepturi depline, în altele fiind pur şi simplu „tocmiţi“ pe perioada Rusaliilor să însoţească ceata, contra unei sume bine stabilite pe care o primesc din partea vătafului.
Încă un titlu de Tezaur Uman Viu pentru Căluşul din Dolj
În cadrul programului TEZAURE UMANE VII, ediţia a XII-a, 2024, căluşarul doljean Dumitru Şotorog se regăseşte pe lista publicată de Ministerul Culturii la poziţia a 13-a, domeniul: spiritualitate – dansator (căluşar). Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organism de specialitate al Ministerului Culturii, a hotărât acordarea titlului onorific de TEZAUR UMAN VIU unui număr de 14 persoane purtătoare, creatoare şi păstrătoare de patrimoniu cultural imaterial, în conformitate cu prevederile Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, precum şi cu cele ale Regulamentului de acordare a titlului de TEZAUR UMAN VIU aprobat prin OMC nr. 2548/02.02.2024.
Originar din Dăbuleni – Dolj, Dumitru Şotorog zis Mitriţă (foto) este un etalon pentru dansul căluşeresc şi o autoritate în ce priveşte performarea Căluşului tradiţional, arhaic care evidenţiază atât calităţile coregrafice ale căluşarilor din Dăbuleni, dar şi valenţele vindecătoare ale dansului şi ritualului căluşeresc. Dumitru Şotorog a jucat Căluşul încă de copil, în 1988 devenind membru al cetei conduse de Gheorghe Iufu, iar din 1994 este vătaful căluşarilor dăbuleni. Recunoaşterea măiestriei sale şi a autorităţii în ce priveşte dansul căluşeresc o are şi din partea celor care organizează proiecte culturale dedicate şi care i-au acordat premii atât personale cât şi cu ceata pe care o conduce.
Primul titlu de Tezaur Uman Viu în Dolj a fost acordat în 2010 lui Nicolae Veleanu, vătaful Cetei din comuna Giurgiţa
Această nouă recunoaştere a valorii Căluşului doljean vine la 14 ani de la primul titlu de Tezaur Uman Viu, care a fost acordat în anul 2010 lui Nicolae Veleanu, vătaful Cetei din comuna Giurgiţa. Judeţul Dolj are în acest moment 3 titluri de Tezaur Uman Viu, două ale căluşarilor Nicolae Veleanu şi Dumitru Şotorog şi unul acordat rapsodului Ion Creţeanu, în anul 2020.
Programul Tezaure Umane Vii vizează identificarea şi recunoaşterea la nivel naţional a celor care sunt creatori şi păstrători ai valorilor tradiţionale şi care fac, prin talentul şi efortul lor, dovada caracterului excepţional al performării, fiind capabili să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, contribuind astfel la asigurarea viabilităţii acestuia în cadrul comunităţilor.
Anul acesta, alături de căluşarul doljean Dumitru Şotorog au mai primit titlul de Tezaur Uman Viu: Elena Borţa din Vâlcea, Aurelia Dobrilă din jud. Sibiu, Dumitru Gânga din jud. Botoşani, Ioan Goga – jud. Cluj, Mihai Grama – jud. Mureş, Dumitru Iliuţ din Crasna – Ucraina, Petru Mateş – jud. Hunedoara, Emil Mihaiu – jud. Cluj, Elena Neagu – jud. Galaţi, Viorica Puţi – jud. Satu Mare, Ana Rogobete – jud. Mehedinţi, Ion Şiman din Slatina – Ucraina, Teodor Tătar – jud. Cluj.
Citește și: Invitație la vacanță. Ce să vizitezi în Olt, de Rusalii, recomandările Ministerului Economiei și Turismului
