Am trăit ultimele zile cu obsesia verbelor la gerunziu. Terminația „ND” a acestora a fost una dintre formulele prin care fanii dlui Nicușor Dan și-au lăsat urmele pe internet. Un cod fără un autor cunoscut, dar preluat și transmis mai departe cu încredere și speranța că favoritul lor va câștiga aceste alegeri. Și așa a fost, candidatul lor este președintele României.
Verbele la gerunziu au fost partea amuzantă a unei campanii electorale extrem de aprinse. Isterici sau decenți, penibili sau cu bun-simț, cu argumente sau doar cu simpatie sau antipatie față de candidați, foarte mulți români au participat la „dezbaterile” de pe rețelele de socializare. Iar o bună parte din aceste „luări de cuvânt” au fost adevărate lecții predate de „specialiștii care știu mai bine” orice.
Construcția comunicării a fost simplă, s-a bazat pe schema clasică a bulgărelui de zăpadă care, în drumul spre vale, crește. Eu cred că este jignitor să crezi că știi mai bine de ce trebuie votat unul sau celălalt dintre candidați. Așa că nu am spus nici că mă duc la vot, nici cu cine votez. Dar e limpede că autorii mecanismului de propagandă ai dlui Nicușor Dan sunt specialiști în comunicare și au lucrat cu mult profesionalism, apăsând toate pedalele posibile. Iar solipsismul celor care se cred mai importanți decât sunt a fost un factor ajutător…
Jurnaliști altminteri decenți au devenit agenți electorali, compromițând și ultima fărâmă de decență a acestei profesiuni
Astfel, jurnaliști altminteri decenți au devenit agenți electorali, compromițând și ultima fărâmă de decență a acestei profesiuni. „Intelectualii”, la rândul lor, nu au fost deloc o surpriză. Am avut ocazia să îi reîntâlnim (online, firește) pe „intelectualii lui Băsescu”. Nu doar pe ei și nu doar verbe la gerunziu; au fost adevărate revărsări de cuvinte goale, amenințări, crize de isterie sau momente înălțătoare. CTP ne-a anunțat că s-a simțit ca pe 21 decembrie 1989, deși domnia-sa s-a simțit bine la mineriada din 13-15 iunie, referirea la Revoluție a fost ceva nou. Lucrurile au culminat, firește, cu maneaua „proND” care a aterizat pe pagina de Facebook a dlui Mircea Cărtărescu. În cele din urmă, scriitorul a șters postarea, dar „incidentul” nu a trecut neobservat.
Aceeași fervoare la gerunziu s-a văzut la mulți angajați din instituții publice, dar și la politicieni – unii, cunoscuți, ca dl Băsescu sau ca dl Simonis, alții mai discreți. Toți s-au activat brusc, toți au devenit „profesori”. Nodurile rețelelor de comunicare s-au aliniat perfect și și-au făcut datoria ca la ordin. Însă eu prefer să cred că activarea propagandiștilor de toate soiurile a fost naturală, nu ordonată.
Finalul acestei vieți la gerunziu este cel estimat (și) de trăitorii ei: dl Nicușor Dan este președintele României. Nu cred că-i va fi ușor: va trebui să desemneze premieri și să negocieze majorități sau susțineri parlamentare, să participe la scoaterea țării din criza economică, să ne reprezinte în NATO și UE etc. Să fie onest, așa cum a promis, dar și să fie atent cu toți cei care l-au sprijinit. Succes!
