Părintele ieromonah Daniil de la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea a fost înmormântat ieri. Sute de oameni au luat parte la slujba de înmormântare.
Părintele a murit sâmbătă, 1 mai, la orele prânzului, în timp ce se afla în biserica pentru femei, pentru a spovedi enoriaşele.
„Hristos a înviat! Se zice ca cine moare in aceste zile – si mai ales in ziua de Pasti sau in saptamana cea dintai dupa Pasti, numita pretutindeni Saptamana Luminata – merge de-a dreptul in rai pentru ca lumina raiului straluceste fiecaruia care moare in aceasta saptamana si pentru ca in timpul acesta usile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului inchise. Cel care moare este primit in rai, indiferent de pacatele care le-a facut, caci toate i se iarta.
Chip ascetic, blând, smerit, de o duioșie și o discreție aparte, Părintele Ieromonah Daniel a plecat la Domnul neașteptat de repede după socotința noastră. Domnul l-a chemat să-I slujească cu îngerii în Ceruri”, a fost mesajul unuia dintre călugării de la Frăsinei.
Athosul românesc
Sfânta Mănăstire Frăsinei din comuna Muereasca, județul Vâlcea, numită și Athosul românesc, păstrează până astăzi așezămintele monahale și legământul Sfântului Ierarh Calinic, ctitorul cel mai de seamă al acestei lavre pustnicești.
Biserica vechiului schit, cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul, a fost construită din lemn, de călugării bulgari Ilarion şi Ştefan, la anul 1710. Aceasta a fost reconstruită din zid, între anii 1762-1763, de către Cârstea şi Damian Iovipali, fraţii hagii din Râmnic, împreună cu Nicoliţă, fiul lui Cârstea, cu binecuvântarea Episcopului Filaret al Râmnicului. În jurul acestui schit au existat chilii, care însă nu s-au păstrat.
Biserica veche păstrează pictura în frescă, lucrată la anul 1763, de către Teodor Zugravul, cât şi pe cea din tindă, lucrată la anul 1848. Astăzi, vechea biserică este folosită ca biserică de cimitir, în jurul acesteia aflându-se mormintele duhovnicilor și ale monahilor de la Frăsinei.
Biserica actuală a sfintei mănăstiri, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, corpul de chilii zidit împrejurul bisericii și clopotnița au fost ctitorite de Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, între anii 1860-1863.
Viaţa monahală de la Sfânta Mănăstire Frăsinei se aseamănă cu cea de la Sfântul Munte Athos. În mânăstire nu au voie să intre femeile, pentru acestea zidindu-se special o biserică la baza muntelui. Nu se mănăncâ niciodată carne, iar slujbele țin până spre dimineața.
La anul 1867, Sfântul Ierarh Calinic a aşezat în locul în care se află astăzi biserica de jos, o piatră de legământ pe care a scris, cu litere chirilice, atât binecuvântări, pentru femeile care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele care vor călca hotărârea sa.
