Scriitorul și omul de teatru Dinu Săraru a împlinit venerabila vârstă de 92 de ani

Olteanul Dinu Săraru, scriitor și om de teatru, a împlinit pe 30 ianuarie venerabila vârstă de 92 de ani
Olteanul Dinu Săraru, scriitor și om de teatru, a împlinit pe 30 ianuarie venerabila vârstă de 92 de ani

Olteanul Dinu Săraru, scriitor și om de teatru, a împlinit pe 30 ianuarie venerabila vârstă de 92 de ani. 

Dramaturg, eseist, publicist, romancier și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Dinu Săraru s-a născut pe 30 ianuarie 1932, în județul Vâlcea, fiu al învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru, din comuna Slătioara, la 8 km de orașul Horezu. Este tatăl jurnalistei Ruxandra Săraru.

A debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radio România, între anii 1950-1961. A fost secretar general de redacţie la revista „Secolul 20” şi la „Luceafărul”. În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TV. După anul 1990, a ocupat poziţiile de director general adjunct la Centrul Internaţional Ecumenic şi de membru în comitetul de direcţie al revistei „Armonia”. A fost director fondator al revistei „Noi” şi director al cotidianului „Universul românesc” .

Este fondatorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani”, înfiinţată în iunie 1998 şi unul dintre organizatorii, din anul 1998, al Festivalului Internaţional de Film „Eco-Etno-Folk Film” de la Slătioara.

Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, adunate sub titlul „Teatrul românesc şi interpreţi contemporani”, în anul 1966. În 1973, avea să publice o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, „Al treilea gong”.

Dinu Săraru primit distincţia de Cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României”

A debutat ca romancier şi, totodată, s-a consacrat cu „Nişte ţărani” (1974, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în anul 1980, sub titlul „Vânătoarea de vulpi”, în regia lui Mircea Daneliuc şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul „Scenariu dramatic în şapte anotimpuri”.

A urmat romanul „Clipa”, în 1976, montat, în premieră în 1978, la Teatrul de Stat din Constanţa, în regia lui Virgil Stoenescu.

A primit de două ori Medalia Meritul Cultural şi o dată cu ordinul omonim. În 2002 i-a fost acordată distincţia de Cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României”. Un an mai târziu, a fost distins cu Premiul Naţional al Ministerului Culturii pentru întreaga activitate artistică. În 2007, Medalia de aur alb cu efigia scriitorului a Băncii Naţionale a României şi Medalia de argint – „Antim Ivireanu” a Arhiepiscopiei Râmnicului. În 2011, Arhiepiscopia Râmnicului i-a oferit medalia de aur – „Constantin Brâncoveanu”.

Sursa: Radio România Cultural