Sarabanda antrenorilor în Bănie. Sezonul regulat s-a terminat pentru olteni cu derbyul Craiovei. FC Universitatea cu cealaltă Universitate, CS. Pe lângă victoria echipei lui Rotaru, pe lângă incidentele dinaintea meciului și coregrafiile spectaculoase ale suporterilor, meciul meciurilor din Bănie a trimis echipa lui Rotaru în playoff, cu șanse reale la tilu, iar echipa lui Mititelu în playout cu frisoanele retrogradării în ceafă.
Sunt două poziții care, pe lângă multe alte elemente de analiză, au adus în acest sezon și un adevărat record de schimbare a antrenorilor în fotbalul românesc.
Sarabanda antrenorilor în Bănie. Rotaru l-a egalat pe Mititelu
FC Universitatea a reușit performanța de a avea nu mai puțin de 6 responsabili tehnici în acest campionat. Iată sarabanda de pe banca echipei lui Mititelu:
Florin Drăgan (etapele 1, 8-9), Nicolae Dică (etapele 2-7), Paul Răducan (etapele 10-12), Giovanni Costantino (etapele 13-28), Valentin David (etapa 29), Nicolo Napoli (din etapa a 30-a). Șase, Doamne, și toți șase au simțit lipsa de răbdare a patronului, Napoli fiind la al 10-lea mandat ca principal. Alt record de fotbal românesc.
Trebuie precizat că, totuși, Drăgan, Răducan și David au fost interimari. Dar și 3 antrenori principali în doar 30 de etape, tot este enorm pentru o echipă care se pretinde urmașa Craiovei Maxima.
CS Universitatea a pozat și ea în această stagiune în echipă care devorează antrenori. Iată și aici cum au fost schimbați precum ciorapii antrenorii echipei lui Mihai Rotaru: Eugen Neagoe (etapele 1-2), Laurenţiu Reghecampf (etapele 3-9), Corneliu Papură (etapele 10-15), Ivaylo Petev (din etapa a 16-a). Și aici, trebuie precizat că Papură a fost și este veșnicul interimar, cel care e pus mereu pe banca până la venirea unui nou coach. Și aici 3 antrenori în 30 etape, iar Mihai Rotaru l-a egalat pe Adrian Mititelu la acest capitol.
Vestea bună: Rotaru a început să aibă răbdare!
Este trist, dar mai ales contraproductiv. Nu ai cum să speri că vei obține performanțe atât timp cât nu lași un antrenor să își impună, măcar într-un campionat întreg, strategia tehnico-tactică, calitățile de pedagog, modul cum vede echipa și cum îi exploatează calitățile.
Vestea bună este că unul dintre cei doi patroni pare să fi înțeles această axiomă a fotbalului profesionist. Da, Mihai Rotaru a început să aibă răbdare. Și a arătat asta în ultima jumătate a sezonului regulat.
Ivaylo Petev nu a mers ceas cu rezultatele, cum spera patronul, dar a arătat că muncește zi de zi pentru a omogeniza o formație care numai omogenă nu a fost în prima parte a sezonului. Și a rămas pe bancă din etapa a 16-a până acum. Iar faptul că a ajuns în play-off cu șanse reale la titlu arăta că muncește cu folos. Asta a văzut și Rotaru și i-a dat credit, chiar dacă aproape la fiecare conferință de presă era întrebat dacă nu se gândește la schimbarea bulgarului. Nu se gândește și bine face.
De partea cealaltă, Mititelu n-a avut răbdare nici cu Dică, nici cu Costantino. Iar înfrângerea cu CS Universitatea i-a adus acea privire care nu prevestește nimic bun nici pentru Napoli la această a 10-a descălecare a italianului în Bănie.
Puterea de a renunța la „jucării”
Da, putem vorbi de valoarea celor două loturi, cel al lui CSU fiind clar net superior valoric. Dar dincolo de asta, în ecuația unui campionat contează enorm și antrenorul. Când te joci ca patron cu acesta, mai precis cu aceștia, ca și cu propriile jucării, înseamnă că nu ai înțeles filozofia și civilizația sportului de performanță.
Mihai Rotaru pare să fi renunțat la jucării și pare să se fi maturizat din punct de vedere al performanței. Îi acordă credit lui Petev, desi toate vocile din jurul lui i-au cântat la ureche varianta demiterii bulgarului. Mititelu este încă cu toate jucăriile întinse prin cameră și nici nu dă vreun un semn că vrea să le strângă prea curând.
Această joacă de-a antrenorii a fost practic cheia care i-a dat echipei lui Rotaru un playoff cu speranțe de titlu, iar lui Mititelu un playout cu meciuri în mocirla din zona retrogradării. Este cum am spus una din axiomele sportului de performanță. Din păcate, nu știm când va fi îmbărțișată de ambele echipe ale Craiovei. Până atunci, Bănia rămâne cu recordul nedorit de a avea 6 antrenori principali la două echipe în doar 30 de etape. Asta spune tot!
Autor: Ion Ghemănescu
