Editorial de Ion Ghermănescu
Răzvan Burleanu a mutat previzibil. Și a început dansul negocierilor pentru postul de selecționer cu superlativul fotbalului românesc, Gică Hagi. Regele se află în fața celei de a doua domnii ca antrenor al naționalei și numai de el depinde dacă va fi din nou pe banca tricolorilor. Răspunsul lui este însă unul cu totul și cu totul complicat.
Hagi trebuie să își răspundă la mai multe întrebări.
Poate să ducă mai sus Generația de suflet creată de Edi Iordănescu? Realist vorbind, poate califica ”naționala” la Mondialul din SUA, Mexic și Canada. Dar mai sus de atmosfera din Germania, îi va fi foarte greu spre imposibil. Edi a creat o atmosferă ideală între jucători, suporteri, federație. Hagi va avea mari probleme în a reuși acest lucru.
”Nu râde, tu, mustață!”
Și asta pentru că Hagi va fi Rege tot timpul. Va merge mai mult pe respectul pe care i-l poartă toți cei amintiți și mai puțin pe latura motivațională a lui Iordănescu junior. E greu de crezut că va tăcea în fața criticilor din presă în cazul unor meciuri mai puțin bune. Edi a fost mitraliat tot timpul de ziariști și fani, a tăcut și a supraviețuit, iar la final a învins. Hagi va veni cu siguranță cu celebrul ”Nu râde, tu, mustață” adresat unui ziarist în 1994 înainte de World Cup. Dacă va uita de ”Mustață”, va fi bine.
Poate să aibă o relație bună cu conducerea FRF? Istoria este plină de mici și mari războaie cu federalii. Pornind de la selecționările lui Ianis până la jucătorii de la Viitorul și apoi Farul. Faptul că la Euro 2024 a acceptat postura de rezervă a lui Ianis în meciul cu Ucraina arată că poate.
Poate să fie obiectiv în relația cu fiul său Ianis la lot? Aici intervine dragostea oricărui părinte pentru propriul copil. Fără să vrea, Hagi îl va proteja. Aici va depinde mai mult de Ianis să se autodepășească și să nu-i creeze probleme tatălui. Semieșecurile fiului la Rangers și Alaves și meciurile nu tocmai extraordinare făcute la națională lasă o rană deschisă.
Mondialul din 2002 și Turcia
Poate să recunoască, în sfârșit, că mai are mult de demonstrat ca antrenor decât ca jucător? Aici va fi foarte dificil. Hagi nu prea face diferența între ce a fost ca fotbalist, de departe cel mai bun din istorie, și ce este ca antrenor. Ratarea calificării la Mondialul din 2002 și mandatul mai mult secetos, cu un singur trofeu – Cupa, din Turcia, îi spun că trebuie să mai aducă ceva. Titlurile cu Farul sunt de remarcat, dar nu sunt de pus la superlative.
Hagi are însă și atuuri care pot să-l facă un antrenor de anvergură. Este un foarte bun tactician. În ultimul mandat la națională, toate loturile jucau același sistem 4-3-3 pentru ca jucătorii să fie obișnuiți când sunt promovați de la un lot la altul. Așa a fost și este și la Farul și rezultatele s-au văzut și se văd.
Impune datorită autorității sale o disciplină pe care nici Lucescu nu a impus-o pe vremuri. Edi a închis ochii la mai multe episoade, Hagi nu va face niciodată asta. Și este un lucru bun.
Antici, Cruyff, Terim, Guradiola, Romario, Koeman
A lucrat cu unii din marii antrenori ai lumii și a învățat enorm: Antici, Cruyff, Terim. A jucat lângă legende ca Guardiola, Stoicikov, Romario, Koeman. A trăit fotbalul la nivel de extratereștrii și galactici. Știe enorm de mult fotbal și poate oferi enorm.
Încheiem această scurtă analiză cu un punct care va enerva multă lume: norocul pe care îl are Hagi sau, mai bine zis, pe care nu-l are ca antrenor. A ratat calificarea la Campionatul Mondial din Coreea și Japonia 2002 după un 1-2 cu Slovenia în deplasare și un 1-1 acasă. În Slovenia a condus cu 1-0 și tricolorii au ratat peste 10 mari ocazii, iar Stelea a luat un gol de lîngă de sfertul de cerc de la corner, deși nu era corner. La București, mocirla și aceleași ratări au năruit calificarea.
În Turcia, a fost adulat și ca antrenor, dar mai mult decât o Cupă a Turciei nu a putut obține ca trofeu. Prea puțin.
To be or not to be in history
Tocmai de aceea, răspunsul pe care i-l va da lui Burleanu va însemna practic dorința sa de a încerca din nou să intre în istorie și ca antrenor. Sau Nu. Întrebarea Regelui Hamlet a devenit întrebarea Regelui Hagi. Dacă va spune Da, va fi începutul celei de-a doua domnii a Regelui. Prima s-a sfârșit cu golul antipaticului sloven Rudonja din toamna ploioasă a lui 2001 și cu scandalul de atunci că nimeni din Federație nu i-a fost alături în vestiar după meci. De parcă Mircea Sandu și ceilalți federali se gândeau în tonele de tristețe din Ghencea exact la consolarea Regelui. Această autoadulare pare cel mai mare pericol și acum.
În a doua domnie, Hagi trebuie să arate că a învățat din greșelile trecutului ca antrenor, că a învățat să aibă răbdare, să aibă tact și să nu mai creadă că este Rege și pe bancă. Poate fi, dar, momentan, Rege a fost și este doar ca fotbalist. Ca antrenor îl așteptăm în preliminariile Campionatului Mondial 2026.
