Pandemia, un antrenament pentru un viitor și mai sumbru?

Pandemia de COVID-19 a dat lumea peste cap, fără îndoială. Sistemele de sănătate ale lumii s-au schimbat urgent. Tot urgent, guvernele au intrat într-o formă sau alta de stare de urgență.

Prioritățile s-au schimbat.

Drepturile oamenilor au fost restrânse, forțele de ordine au fost implicate puternic. Uneori, acestora li s-a alăturat armata. Un tablou sinistru, cu societatea mișcându-se la unison după ordinele conducătorilor.

Pandemia a pus lumea în gardă. Dar cifrele și statisticile contrazic panica.

Pandemia a creat panică. Guvernele au ales să comunice, toate (!) în aceeași cheie. Se transmit insistent aceleași date: numărul deceselor, numărul celor infectați, numărul celor izolați sau în carantină. Se transmite și numărul testelor, dar acest număr se transmite oarecum inutil. Pe de-o parte, numărul de teste nu este egal cu numărul de persoane testate. Pe de altă parte, nu știe nimeni cum să facă proporția între ce arată testele și care este procentul real al persoanelor infectate.

Cum arată cifrele în lume? Cifrele arată că decesele provocate de COVID-19 sunt mici.

Preiau datele dintr-un articol scris de prof. dr. Vasile Astărăstoaie. Citiți cu atenție!

Comunicarea despre pandemie legitimează reacțiile autorităților.

Dacă autoritățile ar fi prezentat cifrele într-un cadru mare așa cum este cel de mai sus, măsurile extreme de limitare a circulației – și nu numai – ar fi părut exagerate.

Dar o comunicare centrată exclusiv pe acest subiect a făcut ca oamenii să accepte senini orice măsuri care le limitează libertatea.

Și a mișcat lucrurile într-o direcție în  care întreaga lumea s-a mobilizat spre un exercițiu aproape identic. Spitalele s-au întărit cu aparate de ventilație, medicii și personalul medical s-au familiarizat cu echipamentele de protecție și cu lucrul în condiții de stres.  

Dar pandemia a scos și alți „jucători” de la naftalină.

În primul rând, a scos în teren armata. Faptul că mașinile blindate și soldații cu arme de război au apărut pe străzi nu a mirat pe nimeni. După cum nu a mai mirat pe nimeni concentrarea puterii în mâna guvernelor pe tot globul. Parlamentele au trecut în linia a doua. Autoritățile locale au trecut tot în subordinea executivului, prin prefecturi. Achizițiile au ieșit din logica de până acum, concurențială, le face tot guvernul, direct.

Pandemia a restrâns managementul țării la o echipă monocoloră, întărită de instituțiile de forță.

Oricât ar părea de nepotrivit, suntem într-o schemă de tip dictatură. Am putea-o numi „dictatură de necesitate”, dar e același lucru. Iar pentru a-și întări autoritatea, statul amendează nemilos, cu sume neverosimil de mari, orice om care iese pe stradă și și-a uitat declarația pe proprie răspundere acasă.  

Peste toate acestea, economia mondială se reașază.

Toate economiile naționale și-au schimbat prioritățile. Fiecare țară își vede de propriile interese. Industriile se recalibrează. Agricultura și producția de alimente, de asemenea. Granițele sunt (aproape) închise, comerțul e strict controlat. Mari companii multinaționale se văd în situația să se regrupeze. Bursele sunt în aer.

Guvernele controlează direct toate businessurile.

Cazul sezonierilor români pentru Germania care au aglomerat aeroportul din Cluj-Napoca este doar unul dintre exemple. Tot la capitolul economie, vedem o adaptare acută a fabricilor de orice fel la nevoile crizei.

Biserica, ultimul bastion al încrederii oamenilor în viață, se închide.

Când mizele sunt sănătatea și viața, oamenii se supun autorităților care îi conduc fără crâcnire. Chiar dacă nu au încredere în acestea. Toate sondajele din ultimii ani din România arătau că biserica și armata conduc în topul încrederii. Armata a executat ordinele și este în subordinea guvernului. Biserica, în schimb, a fost pusă la colț.

Ce urmează după? Toată lumea vorbește despre resetarea societății.

Politicieni, analiști, economiști, sociologi, psihologi – toți spun că pandemia va schimba lumea. Că va fi …altfel. Altfel, cum? Sunt posibile nenumărate schimbări. Dar cele câteva luni de pandemie au demonstrat o mare capacitate de regrupare a tuturor forțelor din societate. Cum? Simplu, în cadrul unei structuri de tip militar. În toate statele s-a lucrat după același scenariu.

Putem fi de acord cu principiul că armata este forța care asigură pacea. Dar armata este și forța care poartă războaie. Când banii nu mai circulă în sensurile prestabilite de cei care îi fabrică, circulă soldații. Disciplinați, bine înarmați și gata să tragă. Și cu o societate credulă și incredibil de docilă.