Munca neremunerată în folosul comunității, o sancțiune ce poate fi aplicată unor anumite categorii de persoane condamnate, a fost explicată de oficiali ai Ministerului Justiției la Slatina, în cadrul unui atelier interactiv. Magistrați, condamnați, entități care au beneficiat de acest tip de servicii, cu toții au arătat care sunt avantajele acestui sistem, aflat în continuă dezvoltare în România.
Secretarul de stat în Ministerul Justiției Mariana Moț, Directorul Direcției Naționale de Probațiune, Liviu Toader, împreună cu directorul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare, Alin Păun, au venit vineri la Slatina, unde s-a desfășurat Conferința regională a proiectului „Ateliere de lucru pentru munca în folosul comunității”.
„Tema conferinţei se referă la atelierele de muncă în folosul comunităţii. Este vorba despre acele obligaţii pe care le pot institui judecătorii atunci când pronunţă o hotărâre de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sau amânarea executării acesteia”, a spus Mariana Moț, secretar de stat în Ministerul Justiției.
Consilierul de probațiune este cel care monitorizează persoana condamnată, până la executarea tuturor orelor de muncă în folosul comunității și tot el îi supraveghează comportamentul.
„Scopul acestei supravegheri este acela de a încerca să îl ajute pe condamnat să îşi îndeplinească hotarârea dată de judecătorul de drept penal, iar persoana respectivă să fie redată societăţii, reintegrată, atât în familie, cât şi în societate”, a mai spus Mariana Moț.
Anul trecut, Ministerul Justiției a angajat încă 180 de consilieri de probațiune, în toată țara, pentru a încuraja sistemul de muncă neremunerată în folosul comunității.
„Ministerul Justiţiei are o preocupare permanentă pentru dezvoltarea, perfecţionarea şi consolidarea acestui sistem de probaţiune, ca o alternativă la modul de executare a pedepselor în libertate, în societate. S-a constatat, în ultimii ani, o scădere constantă a populaţiei carcerale şi o creştere a numărului persoanelor condamnate care intră sub supravegherea sistemului de probaţiune”, a explicat secretarul de stat.
Magistrații au început să aplice acest gen de sancțiuni după intrarea în vigoare a noului Cod Penal, în urmă cu patru ani. De atunci, activitatea Direcției Naționale de Probațiune a cunoscut o dezvoltare permanentă, în prezent fiind înregistrate la nivel național peste 5.000 de entități care apelează la serviciile persoanelor condamnate, care prestează muncă în folosul comunității.
Șeful Serviciului de Probațiune Olt, Cătălin Vrînceanu, dar și cel al Serviciului de Probațiune Dolj, Cristinel Iovan, au vorbit despre avantajele muncii neremunerate în folosul comunității.
În Dolj, spre exemplu, cele 1.260 de persoane condamnate care au primit pedepse cu muncă în folosul comunității au prestat peste 160.000 ore de activitate.
Un slătinean care a efectuat muncă în folosul comunității, în cadrul unei pedepse cu suspendare, a venit la conferință să împărtășească această experiență. Timp de trei săptămâni, a lucrat la renovarea unei școli din oraș.
„Acest timp a trecut foarte repede pentru mine, deoarece, cu ajutorul Serviciului de Probaţiune, dar şi al conducerii şcolii, am fost lăsat să fac nişte lucruri pe care eu le ştiam. Am reuşit să renovez parterul şcolii, am ajutat la reamenajarea unui laborator de informatică şi la repararea unor uşi care erau defecte, dar şi la reamenajarea spaţiilor verzi. Consilierea mi-a fost foarte utilă, mai ales în ceea ce priveşte efectele consumului de alcool, cât de dăunător poate fi acesta pentru cei din jur, dar şi pentru mine. Prin acest program am învăţat să nu mai repet infracţiunea făcută”, a povestit slătineanul care a efectuat muncă în folosul comunităţii.
Alte persoane care au greșit și au plătit prin muncă în folosul comunității și-au mărturisit, sub acoperire, experiențele prin care au trecut.
„Sunt medic, am ocupat funcţia de manager al unui spital public din Bucureşti şi am comis anumite fapte pentru care am fost suspendat şi am primit o pedeapsă de trei ani cu supraveghere. În cursul procesului penal mi s-a pus întrebarea dacă aş fi de acord să prestez muncă în folosul comunităţii, mi-am exprimat acordul şi am avut speranţa că munca pe care urma să o fac va avea legătură cu activitatea mea profesională”, a povestit un medic care a muncit 240 de ore în folosul comunităţii.
Iar directorul de la Spații Verzi al Primăriei Balș a povestit cât de bine a lucrat cu persoanele condamnate, care au muncit în folosul comunității.
„Acum un an am avut sub supraveghere doi tineri cu vârste de 18-20 ani. Stând de vorbă cu ei am realizat că ştiau să facă de toate, dar mai nimic. Am hotărât să îi trimit în teren împreună cu echipele de muncitori să repare băncile şi coşurile de gunoi. După două săptămâni, unul dintre ei a venit şi mi-a spus că atunci a înţeles câte eforturi se fac pentru întreţinerea mobilierului stradal şi că pe viitor va încerca să fie mai atent”.
Atelierele de lucru, organizate în Slatina și alte șase orașe ale țării, au beneficiat de sprijinul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare. Organizația promovează încă din 2009, înainte ca acest sistem să fie reglementat în România, activitățile de muncă în folosul comunității.
Conferințe asemănătoare se desfășoară și în Timișoara, Cluj, Iași, Brașov, Galați și București.
Sursa: Olt Tv
