Baronii nu sunt veșnici și totul se plătește! Cam asta ar putea fi una dintre concluziile arestării lui Dumitru Buzatu, președintele CJ Vaslui. Un biet cetățean român, bugetar și cu o avere „modestă”. Doar 14 terenuri și case. Niște păduri. Niște mașini corespunzătoare. O șalupă și câteva zeci de mii de euro în conturi.
O avere potrivită cu statutul de bugetar. Dumitru Buzatu a trecut mai întâi prin Parlament. După câteva mandate, în 2012, a ajuns șeful Consiliului Județean Vaslui. Unul dintre cele mai sărace județe din țară. Și în timp ce județul a stat pe loc, șeful său a progresat. A mers din bine în și mai bine, până a ajuns după gratii.
Cea mai simplă metodă de îmbogățire.
Se alege un domeniu în care se cheltuiesc bani mulți. Drumurile, de exemplu. Mereu e nevoie de drumuri noi, mereu cele vechi se strică. Apoi se alege o firmă locală. E mai bună decât una cu întindere națională pentru că e aproape. Firma face drumuri noi, repară drumuri vechi. Consiliul Județean plătește. Baronul e local, firma e locală, prietenia e gata.
Pe măsură ce firma încasează bani, crește. Cumpără utilaje, angajează oameni. Devine dependentă de Consiliul Județean și de Consiliile Locale din județ. Dacă nu încasează banii pe facturi, cade. Ca să încaseze, „cotizează”. O simbioză perfectă. Baronul și patronul funcționează ca un cuplu căsătorit.
Dar patronul e dependent de baron. Baronul are puterea. Iar dacă baronul vrea să divorțeze, patronul suferă. Suferința patronului de la Vaslui a dus la DNA. O valiză închisă pusă în portbagaj, o arestare în flagrant, o fotografie cu banii. Și un baron caraghios care declară că banii sunt economiile lui…
Baronul Buzatu – caz izolat sau model de corupție?
Asta este o întrebare la care procurorii și polițiștii ar trebui să răspundă repede. Cazul lui Buzatu nu e unul izolat. Au mai fost căderi de pe piedestale. Dar cât de curate sunt celelalte județe?
Aparent, banii cei mulți sunt la nivel mai înalt. Dar nici cei de la județe nu sunt de ignorat. Sunt mulți, iar traseul lor este mai scurt. Traseul de la baron la patron, ca să fie clar! Cum s-ar putea afla dacă e ceva în neregulă? Simplu, numărând averile celor care conduc județele.
Cine ar trebui să facă asta? În primul rând, instituțiile locale. Dar acestea – cele mai multe – sunt conduse de șefi numiți politic. Ce interes ar avea șeful unei poliții județene sau al fiscului județean să îl monitorizeze pe cel care l-a propus și susținut ca să ajungă în funcție? Altfel spus, o instituție controlată politic se lansează greu în anchetarea unui șef politic.
Câteva întrebări în urma arestării lui Dumitru Buzatu.
Denunțătorul său, patron de firmă de drumuri, operează de multă vreme în județ. Și tot de multă vreme a sporit și averea baronului. Cei doi se cunoșteau bine. Întrebarea e: cât de bine se cunoșteau?
Cum de nu a observat nimeni averea lui Buzatu? Cum de nu a observat nimeni ascensiunea politică a membrilor familiei sale? Fosta soție – parlamentar de cinci mandate! Fiul – secretar de stat la guvern. Nici aceștia niște oameni săraci. Evoluții interesante, dar care nu au trezit curiozitatea nimănui… Autoritățile par să funcționeze doar la denunț (era să scriu „la comandă”).
Mai urmează cineva după Dumitru Buzatu? Începe curățenia reală? Ne reparăm? Sau rămânem în aceeași pânză de păianjen a corupției? Greu de spus. Sperăm. Speranța moare ultima, nu-i așa?
