Astăzi, pe 10 mai, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, o zi însemnată din punct de vedere spiritual și tradițional. Această sărbătoare este notată cu cruce roșie în calendarul creștin și marchează un moment deosebit din istoria religioasă, legată de minunile săvârșite de Maica Domnului la un izvor aproape de Constantinopol.
Stropierea animalelor
Credincioșii folosesc apoi această apă sfințită pentru a stropi animalele din gospodărie și încăperile din casă, ca o formă de protecție împotriva bolilor și a relelor. De asemenea, recoltele din câmp sunt stropite cu apă sfințită pentru a fi ferite de grindină și alte primejdii.
Consumul de agheasmă
Un alt obicei important asociat cu Izvorul Tămăduirii este consumul de agheasmă dimineața, pe stomacul gol, de către cei bolnavi, în speranța vindecării și a înlăturării suferințelor.
În unele comunități, mai ales în mediul rural, copiii se adună pentru a-și jura loialitate și prietenie și pentru a face schimb de obiecte sau alimente în această zi semnificativă.
Ce nu este bine să faci astăzi
Un aspect important al tradițiilor de Izvorul Tămăduirii este respectarea unor reguli specifice în prima zi de vineri de după Paște. Conform acestor tradiții, în această zi nu se spală, nu se calcă rufe, nu se coase și nu se fac alte treburi casnice. Acest lucru este făcut pentru a respecta sacralitatea și importanța zilei, precum și pentru a aduce noroc și protecție asupra gospodăriei și a recoltelor.
Se spune că toate apele sunt sfințite în această zi, devenind mai zgomotoase și zbuciumate. Această credință populară atribuie proprietăți vindecătoare apelor din această zi, iar fântâna săpată în cinstea Izvorului Tămăduirii nu va seca niciodată.
De asemenea, gospodarii tradiționali aruncă apă sfințită peste animalele de povară pentru a le menține sănătoase și productive în muncile agricole.
Astfel, Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare importantă în calendarul creștin-ortodox, marcată de credință, tradiții și obiceiuri străvechi care aduc comunitățile împreună într-un spirit de recunoștință și speranță în puterea tămăduitoare a credinței.
