Mihai I, Voievod de Alba Iulia, a devenit Princepe Mostenitor al Romaniei in 1927, la varsta de 6 ani. Mostenitorul legal de atunci, Carol, ii trimisese Regelui Ferdinand o scrisoare orin care renunta la toate drepturile de succesiune la tron din cauza unei legaturi sentimentale cu Elena Lupescu, careia i se opuneau toti oamenii politici.Pe 18 iulie 1927, după miezul nopţii, în castelul Pelişor, cu o carte de rugăciuni pe genunchi, regele Ferdinand I trece în nefiinţă. La numai 6 ani, Mihai este proclamat rege, iar regenţa depune jurământul.
În 27 mai 1930, în Franţa, după o consfătuire cu camarila, Carol ia insa decizia de a reveni în România. În 8 iunie 1930, ziarele anunţă sosirea în ţară a prinţului Carol, iar evenimentele se suced cu viteză. La doar 48 de ore, într-o stare de confuzie politică generală, se anunţă: „Carol II proclamat rege!”. Proaspăt detronatul rege Mihai este numit „Mare Voevod de Alba Iulia”.
În august 1939, între Germania hitleristă şi URSS se semnează un protocol secret, care, printre altele, prevedea divizarea României. Un an mai târziu, URSS ocupă Basarabia şi Bucovina de nord, iar Ungaria, sprijinită de germani, Ardealul de nord-vest. Prin Tratatul impus cu Bulgaria, vom pierde şi Cadrilaterul, inclusiv Balcicul.
Incapabil să mai controleze dezordinea din ţară, Carol îl cheamă la putere pe generalul Ion Antonescu şi îl investeşte cu puteri depline în stat. Pe 6 septembrie 1940, abdică în favoarea fiului său Mihai I. Mihail Manoilescu, pe atunci ministru de Externe, susţine că regele ar fi condiţionat abdicarea de plata unei rente anuale de 20 de milioane de lei în valută şi de garantarea întregii sale averi. Apoi, împreună cu Elena Lupescu, sub gloanţele legionarilor, care îl urmăresc până la graniţă, părăseşte ţara într-un tren cu special, cu 12 vagoane în care îndesase bogăţii imense, între care 41 de tablouri, unele semnate de Tizian, de El Greco sau de Grigorescu.
6 septembrie 1940: incepe a doua domnie a Mihai I
Cand a preluat tronul, Mihai avea doar 18 ani si a fost proclamat şi uns rege al României de către patriarhul Nicodim Munteanu. Fără să jure pe Constituţie, care fusese abrogată, şi fără să primească girul Parlamentului, care fusese, de asemenea, dizolvat. Astfel, doar „prin graţia lui Dumnezeu”, Mihai îşi începea cea de-a doua domnie, ca rege de drept divin, dar nu şi constituţional. Era o funcţie mai mult simbolică, autoritatea sa se rezuma la titlul de şef suprem al oştirii şi la putinţa de a-l desemna pe prim-ministrul ţării. Maresalul Antonecu ramanea adevaratul conducator al Romaniei.
La 24 iunie 1944, PNŢ, PNL, PSD şi PCR au hotărât să formeze o coaliţie naţională, numită „Blocul Naţional Democrat”, care avea ca principale obiective răsturnarea regimului Antonescu, încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite şi readucerea unui regim democratic în România.
Regele Mihai I a fost de acord ca, dacă Ion Antonescu refuză să semneze actul armistiţiului, acesta să fie înlăturat prin forţă. Fiindcă Antonescu nu este de acord, la 23 august 1944, regele Mihai îl destituie şi dispune ca mareşalul să fie arestat şi-l numeşte pe generalul locotenent Constantin Sănătescu în fruntea guvernului. Ion Antonescu este predat apoi sovieticilor, este deţinut aproape doi ani în URSS şi readus în ţară, pentru a fi judecat.
În primăvara lui 1946, are loc procesul-spectacol intentat de comunişti împotriva „lotului Antonescu”, în urma căruia „Mareşalul” a fost executat în „Valea piersicilor”, de la Fortul Jilava”, în data de 1 iunie 1946.
Intre executarea lui Antonescu si recuperarea Transilvaniei!
Deşi mulţi taxează gestul Lui Mihai I drept o „capitulare” în faţa comuniştilor sovietici, trebuie menţionat că astfel Al Doilea Război Mondial s-a terminat cu şase luni mai devreme, iar nordul Transilvaniei a fost eliberat de sub ocupaţia ungurească.
În martie 1945, obligat de ruşi, Mihai I este nevoit să accepte un guvern comunist, condus de Petru Groza. La data de 6 august 1944, guvernul Petru Groza fusese recunoscut unilateral de Uniunea Sovietică. La 21 august, regele Mihai îl somează pe premier să-şi dea demisia, dar Groza refuză.
Mihai I intră în grevă regală şi refuză, la rândul său, să semneze documentele primite de la executiv. În decembrie 1944, la Conferinţa de la Moscova a miniştrilor de externe aliaţi, SUA şi Anglia ridică două condiţii: guvernul Groza va fi recunoscut numai dacă va coopta în structura sa şi reprezentanţi ai principalelor partide de opoziţie (PNL şi PNŢ) şi dacă va anunţa că va organiza alegeri libere. La mijlocul lunii decembrie 1945, reprezentanţii Puterilor aliate vizitează România şi recomandă ca alegerile generale să aibă loc în luna mai a următorului an. Ele trebuiau să recunoască primul guvern al României postbelice.
Cum a renuntat la greva regala!
Pe 7 ianuarie 1946, Groza admite în guvern doi miniştri fără portofoliu din partea opoziţiei: ţărănistul Emil Haţieganu şi liberalul Mihail Romniceanu. Cei doi vor avea, evident, un rol pur decorativ, dar de a doua zi Mihai I se vede nevoit să renunţe la greva regală şi să revină la colaborarea cu Groza, iar pe 5 februarie Anglia şi SUA recunosc guvernul şi reiau contactele diplomatice cu România.
Însă Groza ignoră cu lejeritate recomandările aliaţilor. La sfârşitul lunii februarie, anunţă că „alegerile vor avea loc după strângerea recoltei” (data fixată ulterior va fi 19 noiembrie: se presupunea că atunci ţăranii vor fi mulţumiţi şi vor vota guvernul; dar seceta a lovit fără milă România şi a adus-o în pragul foametei).
Între timp, relaţiile dintre URSS şi Occident se degradează abrupt: la 5 martie, Churchil îşi expune celebrul discurs „Cortina de fier”, care marchează izbucnirea „Războiului rece”. La sfârşitul lunii noiembrie 1947, regele Mihai pleacă în Anglia, unde a fost invitat să participe la ceremonia nupţială a fiicei regelui George al VI-lea, prinţesa Elisabeta. După alegerile din 1946, câştigate fraudulos de comunişti, partidele istorice intră în agonie şi se autodizolvă, iar liderii lor sunt aruncaţi în puşcării.
În această atmosferă încordată, se pare că regele a luat în calcul ipoteza de a nu se mai întoarce în ţară. Conducătorii comunişti înşişi trăgeau nădejdea ca asta să se întâmple: incomoda problemă a monarhiei s-ar fi rezolvat de la sine. Între timp, Tito vizitase România, unde a fost primit cu urale şi i-a asigurat pe tovarăşii săi de la Bucureşti de sprijinul său în chestiunea abolirii monarhiei şi instaurării republicii.
Indragostit de Ana de Bourbon Parma
Mai mult, la nuntă, Mihai I o cunoaşte pe prinţesa Ana de Bourbon-Parma, de care se îndrăgosteşte fulgerător. O cere pe loc în căsătorie, iar logodna se oficiază imediat după plecarea de la Londra, în Elveţia, la Laussane. Evenimentul este anunţat guvernului prin mareşalul palatului, Dimitrie Negel.
Deşi varianta de a arunca pe piaţă ideea că, asemenea tatălui său, şi-a abandonat ţara din amor pentru o femeie i se potrivea ca o mănuşă, dar şi ca să-i ofere un motiv în plus ca să rămână peste graniţă, guvernul răspunde că nu este de acord cu această căsătorie. Dar, sfătuit de personalităţi britanice şi americane, între care Winston Churchill, regele decide totuşi să revină în România, către sfârşitul lunii decembrie 1946. La întoarcere, Mihai I este primit cu ostilitate de membrii guvernului.
Santajat de petru Groza,
Regele Mihai abdica!
Regele Mihai petrece un Crăciun tensionat la Sinaia, alături de mama sa Elena. Era clar că urmează să se petreacă evenimente dramatice. În seara de 29 decembrie, Regele este invitat urgent de Petru Groza la Bucureşti, pentru a discuta o „problemă de familie”.
A doua zi, de dimineaţă, Mihai şi mama sa se prezintă la Palatul Elisabeta. Fără să bănuiască faptul că garda regală fusese arestată şi înlocuită cu trupe ale Ministerul Afacerilor Interne şi cu soldaţi ai diviziei „Tudor Vladimirescu”, alcătuită în URSS, că toate legăturile telefonice fuseseră tăiate sau că întregi coloane de blindate încojuraseră zona. La întâlnire, Groza vine însoţit de Gheorghe Gheorghiu Dej, liderul PCR.
Premierul poartă ostentativ la vedere un revolver.„Problema de familie” era propunerea unui „divorţ prin înţelegere”. „Divorţul” regelui de ţară. Groza scoate din buzunar actul de abdicare şi îi acordă monarhului 10 minute spre a-l semna. Regele se retrage şi studiază documentul, apoi revine şi îi cere lămuriri prim-ministrului. Acesta îi răspunde tăios că, dacă nu semnează abdicarea, 1.000 de studenţi arestaţi în urma unei demonstraţii promonarhice vor fi executaţi. Sub presiunea acestui şantaj, regele semnează. Împreună cu mama sa, se întoarce la Sinaia şi încep să-şi facă bagajele.
„Am plecat cu moartea in suflet!”
În prima zi de după Anul Nou, joi, 1 ianuarie 1947, presa publică ştirea bombă, a renuntarii la tron a Regelui Mihai!
În seara de 3 ianuarie 1947, regele Mihai şi mama sa, escortaţi de ofiţeri ai Siguranţei, ajung pe peronul gării Sinaia, păzit de două rânduri de ofiţeri care stau cu spatele, ca să nu-i poată privi. Cei doi monarhi urcă în tren, cu destinaţia Lausanne.
Vor fi urmaţi, peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg. „Am plecat cu moartea-n suflet”, avea să declare cel din urmă rege al românilor.
Se inchidea astfel un capitol fundamental al istoriei noastre: cel al monarhiei. Urma infernul comunist.
Sursa: adevarul.ro
Foto: casa-regala.blogspot.ro