De ani de zile, întreaga suflare din Brancoveni se adună pe stadionul comunal în prima sâmbătă din Postul Mare pentru a admira caii. Cu această ocazie animalele participă la concursurile de frumusețe sau de tracțiune. Cei mai aratosi si cei mai puternici sunt premiați de organizatori.
Conform tradiţiei, după ce sunt stropiţi cu agheazmă de preoţi, caii şi stăpânii lor pleacă într-o paradă prin satul Ociogi al comunei Brâncoveni, urmând o demonstraţie de echitaţie, concursuri de frumuseţe şi tracţiune, cabalinele concurând la tragerea unui buştean greu.
Primarul din Brâncoveni, Ion Cheroiu, spune că localitatea aflată pe malul Oltului are o tradiţie milenară privind creşterea cailor, acesta fiind motivul care a stat la baza reînfiinţării acestei sărbători.
Totodată, evenimentul de la Brâncoveni reprezintă reînvierea unei tradiţii vechi a comunei oltene cu o bogată istorie. Aici s-au născut domnitorii Ţării Româneşti Matei Basarab, în 1580, şi Constantin Brâncoveanu, în 1654.
„Ne aflăm la cea de a VIII-a ediţie «Încuratul Cailor de Sân’ Toader», manifestare tradiţională care are drept scop păstrarea şi promovarea obiceiului de Sfântul Toader. Am avut mai multe etape prin care am trecut, respectiv parada prin sat, cel mai frumos cal, cea mai frumoasă trăsură, tracţiune cai – oaspeţi la buştean, tracţiune cai – gazde la buştean. Având în vedere faptul că deja tradiţiile, la noi în localitate, începuseră să piară şi că simţeam că n-o să le mai găsim, am înfiinţat un ansamblu de dansuri populare, după care am constatat că noi, brâncovenii, nu aveam o sărbătoare a noastră. Fiind o localitate cu mulţi iubitori de cai – avem la această oră 120 de cai, am înfiinţat această sărbătoare”, a spus Cheroiu.
În satul tradiţional oltenesc, prima săptămână după Lăsata Secului era Săptămâna Cailor lui Sân’ Toader, iar în fiecare zi se serba câte un cal din herghelia sa.
„Se spunea că acum caii albi sunt tot atâţia câţi caii negri, trimişi de Sfântul Toader pe pământ, ceea ce însemna că zilele sunt egale cu nopţile. Se vestea terminarea iernii şi începutul primăverii. Fetele întrerupeau şezătorile cu băieţii, în această săptămână, nu mai aveau voie să se întâlnească cu aceştia, femeile nu mai aveau voie să lucreze, să spele, să deretice prin casă. Se spune că, dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi fost lovite de caii Sfântului Toader. Nu se mai mânca nimic cu untură sau cu ulei de peşte”, spune Ion Cheroiu.
Edilul arată că sărbătoarea reprezenta şi un pretext pentru ca gospodarii să arate cât de bine şi-au întreţinut animalele, în perioada iernii. Totodată, fetele de măritat îşi spălau părul, în vinerea premergătoare zilei de Sfântul Toader, cu „iarbă-mare”, sperând să-l aibă tot anul frumos şi mătăsos.
„În vinerea lui Sân’ Toader, fetele se duceau în grădină, unde îşi plantaseră «iarbă-mare», o scoteau, cinsteau pământul cu sare şi pâine şi spuneau: Toadere, Sân’ Toadere, dă codiţe fetelor, cât cozile iepelor. Se spălau cu iarba mare pe cap, crezând că astfel vor avea un păr frumos şi mătăsos. Flăcăii, după ce îşi aranjau caii, le puneau foate, iar dimineaţa îi întreceau sau îi încurau, pe uliţele satului, vrând să demonstreze că a trecut iarna, vine primăvara, caii trebuie folosiţi la munca câmpului, dar şi să arate comunităţii cât de harnici au fost ei şi cum şi-au scos caii din iarnă”, povesteste primarul din Brâncoveni.
Sărbătoarea s-a încheiat cu un spectacol popular „Dragobetele sărută fetele”, susţinut de Ansamblul „Doina Oltului” (solişti: Carmen Budulan, Neta Soare, Cătălin Bărbulescu, Maria Ghinea, Vasilica Dinu, Ion Creţeanu) şi Ansamblul „Mugurașii Brâncovenilor”.
Sursa si foto: Gazeta Noua
