În zona de munte a Mehedinţiului, o tânără a pus bazele unei afaceri de succes cu ii tradiţionale româneşti. Cămaşa brodată manual în atelierul Iuliei Martinescu a ajuns în toate colţurile lumii, dar este îmbrăcată şi de multe vedete din România, care apreciază aceste bijuterii vestimentare.
Localitatea Ponoarele, din nordul Mehedinţiului, cunoscută în lume datorită Podului lui Dumnezeu, unul dintre cele trei poduri naturale existente în lume şi al doilea ca mărime din Europa, a devenit în ultimii ani un brand şi în materie de produse tradiţionale. Asta şi datorită Iuliei Martinescu, o tânără care în urmă cu cinci ani a pus bazele unui mic atelier de cusut ii tradiţionale. În timp, mica sa afacere, „Ie tradiţional românească“, a crescut surprinzător de frumos, iar iile cusute manual la Ponoarele se vând astăzi nu doar în magazinele din oraşele mari ale României, ci şi în Anglia, Spania, Elveţia, Italia, Israel, Franţa, Olanda, Danemarca, ba chiar şi în America.
Pentru că terminase Facultatea de Drept, părinţii Iuliei (26 de ani) o vedeau purtând roba de judecător, aşa că nu i-a fost uşor să-i convingă că drumul său în viaţă este cu totul altul. A fost impresionată încă de mică de tot ceea ce înseamnă obiceiurile şi tradiţia populară şi într-un fel simţea că este misiunea sa să păstreze portul popular şi să ducă mai departe tainele sale, moştenite din generaţie în generaţie.
De altfel, în mai toate casele ponorenilor găseşti în lada de zestre lucruri extrem de valoroase, moştenite de la înaintaşi. Şi mama Iuliei, directoarea şcolii din sat, coordonează de mai mulţi ani un ansamblu folcloric de dansuri populare format din copiii comunei. „Mi-am dorit să fac cunoscute aceste locuri minunate şi cred că prin munca mea am reuşit acest lucru. La început nici nu m-am gândit la atelier ca la o afacere în adevăratul sens al cuvântului, ci mai mult ca la o chestiune de suflet“, spune tânăra din Ponoarele.
50 de femei lucrează în atelierul Iuliei
Iulia a constatat, încă, că lucrul cu oamenii implică multe responsabilităţi, dar încet-încet a reuşit să convingă pe toată lumea prin seriozitate. A pornit la drum cu cinci femei, iar acum, în atelierul său lucrează 50 de femei din localitate. Şi asta nu-i puţin lucru, fiindcă atelierul Iuliei Martinescu de la Ponoarele este cel mai mare angajator din localitate la ora actuală. „Este foarte greu să lucrezi cu oamenii, este foarte greu să îi ţii aproape, dar cred că cea mai grea este partea aceasta cu birocraţia. Cred că dacă am depăşi partea asta cu hârţogăraia, lucrurile ar merge mult mai bine în ţara noastră“, spune Iulia Martinescu.
În atelierul Iuliei Martinescu, în care lucrează 50 de femei, realizarea unei ii durează aproximativ două-trei săptămâni chiar şi o lună-două, munca depusă fiind una extrem de delicată şi solicitantă, fiindcă orice detaliu din modelul ales trebuie lucrat cu maximă acurateţe. Doar aşa produsul finit poate fi unul de calitate şi, mai mult, unic. Dar ceea ce impresionează la iile lucrate în atelierul Iuliei şi care fac diferenţa faţă de alte asemenea podoabe este faptul că acestea sunt brodate manual şi poartă amprenta zonei de munte a Mehedinţiului.
Ia brodată manual se fabrică din pânză topită de in, cusută cu bumbac sau cu mătase, într-o paletă largă de modele şi culori. Dar până să ajungă la vânzare, sunt parcurse mai multe etape.
În primul rând, croiala iei se face din patru bucăţi, adică faţă, spate şi două mâneci, în funcţie de mărimea dorită. Apoi, se alege modelul, care ulterior va fi cusut pe fiecare dintre piesele croite. De regulă, se utilizeaza cel mai mult mătasea, ca fir de cusut pentru modele, iar pentru tivirea gulerului, este utilizată de obicei aţa de bumbac. Cusutul se realizează manual cu acul. Apoi, are loc finisarea iei brodate manual prin încheierea celor patru bucăţi de pânză, pe care a fost anterior cusut modelul ales.
Pentru ca această artă a cusutului să nu se piardă, Iulia şi-a propus să iniţieze o colaborare cu Ministerul Educaţiei, pentru ca la Liceul tehnologic din Baia de Aramă, cel mai apropiat de Ponoarele, să se înfiinţeze o clasă unde elevele să deprinde abilitatea de a lucra manual, astfel încât tradiţia să nu se piardă.
Iile Iuliei, purtate de vedete
În timp, iile Iuliei au stârnit interesul vedetelor autohtone, dar şi al multor românce plecate în străinătate şi care şi-au dorit să ducă cu ele cel puţin un produs tradiţional românesc autentic. Printre vedetele care apreciază broderia bogată şi modelele speciale ale iilor Iuliei se numără Mariana Ionescu Căpitănescu, Niculina Stoican, Emilia Dorobanţu, Maria Constantin, Claudia Ghitulescu şi Olguţa Berbec. „Colaborez cu foarte mulţi interpreţi de muzică populară, cu nume mari şi sigur că este un motiv de mândrie şi de bucurie pentru mine.
Comenzile sunt diferite, unii îşi fac ţinutele pentru evenimente, care nu sunt neapărat costume populare, ceva etno – între tradiţional şi modern, dar şi costume tradiţionale, de la ie, opreg, poale, toate componentele costumului. Nu am pătruns încă în zona de Banat, deşi îmi doresc ca şi bănăţencele să-mi poarte costumele lucrate la noi“, explică Iulia Martinescu. Tânăra creatoare visează să-şi extindă afacerea şi pe partea de covoare tradiţionale, lenjerii şi alte ţesături.
COSTĂ ÎNTRE 150 DE LEI ŞI 600 DE EURO
Iulia Martinescu este mândră că iile de la Ponoarele ajung de câţiva ani şi la Paris, la Londra şi în multe alte capitale europene, ba chiar şi în Statele Unite ale Americii. Maria Bogdan, o româncă stabilită de mulţi ani în Italia, vinde în magazinul său din buricul Romei iile cusute în atelierul din nordul Mehedinţiului, iar clienţii nu sunt doar româncele care trăiesc acolo, ci şi italienii şi turiştii care păşesc pragul buticului său. A cunoscut-o pe Iulia Martinescu la un târg organizat în Bucureşti şi a fost foarte impresionată de ceea ce se realizează la Ponoarele.
Iulia mai are o colaborare frumoasă cu o altă româncă care trăieşte la Paris, unde are deschis de trei ani un magazin de antichităţi. Dacă într-un magazin din Centrul Vechi al Bucureştiului o ie marca Iulia Martinescu de vinde cu 1.100 de lei, la Paris ori la Londra acestea ajung la 500-600 de euro, ceea ce demonstrează că străinii ştiu uneori să aprecieze mai mult decât noi efortul depus pentru a realiza o astfel de bijuterie vestimentară. În orice caz, dintre cele comercializate la noi în ţară, cea mai ieftină ie costă 150 de lei, iar cea mai scumpă poate ajunge şi la 2.000 de lei, în funcţie de complexitatea modelului.
50 de femei lucrează în atelierul Iuliei Iulia a constatat, încă, că lucrul cu oamenii implică multe responsabilităţi, dar încet-încet a reuşit să convingă pe toată lumea prin seriozitate. A pornit la drum cu cinci femei, iar acum, în atelierul său lucrează 50 de femei din localitate. Şi asta nu-i puţin lucru, fiindcă atelierul Iuliei Martinescu de la Ponoarele este cel mai mare angajator din localitate la ora actuală. „Este foarte greu să lucrezi cu oamenii, este foarte greu să îi ţii aproape, dar cred că cea mai grea este partea aceasta cu birocraţia. Cred că dacă am depăşi partea asta cu hârţogăraia, lucrurile ar merge mult mai bine în ţara noastră“, spune Iulia Martinescu.
