Guvernul condus de dl Ilie Bolojan și-a asumat o sarcină grea: să repare bugetul statului. Sarcina aceasta presupune două lucruri: să eficientizeze cheltuielile și să aducă bani mai mulți în visterie. Adică, să oprească risipa banilor – să taie sinecuri, posturi în plus, sporuri, burse etc – și să crească taxe și impozite, concomitent cu creșterea gradului de colectare a banilor datorați statului de contribuabili. Colectarea este, la rândul ei, legată de reducerea evaziunii fiscale.
Atât de mult s-a vorbit public pe aceste teme, încât cred că toți românii sunt informați despre dezastrul financiar al țării noastre și despre nevoie de a face ordine și curățenie. Dacă nu se fac aceste reparații, vom suferi. Ne vor aștepta zile mai grele decât zilele grele care ne așteaptă pentru că guvernul pune în ordine finanțele țării. Ambele variante presupun sacrificii, dar noi vom alege sacrificiile mai ușoare pentru a avea un viitor mai bun.
Reforma statului întârzie în continuare
Premierul are teme grele de rezolvat, mai ales în condițiile în care conduce o echipă eterogenă de miniștri. Oameni care nu se suportă între ei, darămite să și lucreze împreună. Tocmai pentru a mulțumi fiecare partid, dar și pe președintele României, guvernul are acum cinci vicepremieri.
Am văzut deja primii pași spre îndreptarea bugetară – desființarea consiliului plătit în exces al Eximbank și tăierea unor burse școlare care se acordau cu prea multă ușurință. Primul demers a fost aplaudat de toată lumea. Cel de-al doilea, legat de burse, a scindat din nou lumea românească. Unii spun că elevii merită acei bani, alții spun că elevii nu trebuie plătiți ca să meargă la școală.
Ambele tabere au dreptate atâta vreme cât statul român nu se reformează. Reforma ar presupune, în acest caz, stabilirea direcției în care merge școala românească. O viziune despre aceasta, un set de obiective și un plan de implementare. Așa ceva nu avem!
Guvernul nu are o astfel de schemă de funcționare
De voie, de nevoie, Guvernul s-a închegat politic. A fost validat de Parlament pe baza unui program de guvernare. Măsurile propuse vizează eficientizarea activității statului. Dar reformarea reală a statului nu se poate face. Nu există o viziune clară, nu știe nimeni cum va arăta și ce va face statul român peste un an sau peste doi ani.
Nu știe nimeni dacă vom avea un stat slab, unul bine făcut sau unul gras. Dacă politicile publice vor înclina spre dreapta sau spre stânga. Vom merge cu prioritate spre obiectivele stabilite prin Green Deal sau vom insista să mai tragem, de exemplu, de producătorii de energie pe bază de cărbune? Vom privatiza asigurările de sănătate sau vom forța și contribuabilul, dar și sistemul public de asigurări de sănătate să lucreze mai mult și mai intens?
Dacă prioritizarea acțiunilor statului se va face doar din perspectiva reducerii cheltuielilor, statul nu se va reforma. În cel mai bun caz, va fi mai eficient. Pe termen scurt, poate că măsurile cabinetului Bolojan vor repara finanțele țării și vom evita falimentul. Însă pe termen lung guvernul și partidele politice au obligația să înceapă o reformă reală, serioasă și susținută a statului. Doar așa poate ieși societatea românească din starea de feudalitate în care trăiește. Reforma începe cu (re)definirea statului. Cu un răspuns la întrebarea: ce este statul în România? Și, dacă e nevoie, să-l facem din nou, nu să-l vopsim la suprafață!…
