Olimpiada de la Tokyo va începe pe 23 iulie. Delegația României numără 100 de sportivi, o mică parte fiind originari din Oltenia, iar euroolteniainfo.com vă prezintă poveștile lor. Azi, Marian Florin Enache, membru al echipei de canotaj. Este originar din Târgu Cărbunești, Gorj, dar din clasa a VIII- a s-a mutat la Timișoara, pentru a face sport de performanță. Pe 5 august împlinește 26 de ani.
„Canotajul pentru mine e un mod de viață”
Televiziunea publică a stat de vorbă cu sportivii calificați la olimpiadă, membri ai „Team Romania”. Sportivul nostru spune că și-ar dori de ziua lui medalie! „Canotajul pentru mine înseamnă absolut totul. Este un mod de viață, un job, un mod de a face performanță. Aici mă simt în largul meu. Sunt un tip emotiv, pun suflet în tot ce fac, mă motivează… știu că noi putem mai mult. Este visul oricărui sportiv să se califice la olimpiadă. Dar mie nu îmi este de ajuns să fiu acolo, vreau minim să plec de acolo cu o finală. Medalia va fi un bonus”, spunea sportivul acum câteva zile, în interviul pentru TVR. „Nu mi-e teamă de adversari. Am încredere în Ionuț (Prundeanu, n.red), am încredere în barcă, muncim de aproape cinci ani să o facem să meargă, să fie de medalie. Dacă va fi să fim în finală pe 5 august, va fi… e ziua mea de naștere și îmi doresc să-mi fac cadou o medalie”, a adăugat el.
A început cu fotbal
Până să ajungă la canotaj, Marian a încercat și alte sporturi. A început cu fotbalul. „Primii paşi în sport i-am făcut la fotbal, la juniorii lui FC Dinamo Bucureşti. Îmi plăcea mult fotbalul iar nişte mătuşi m-au întrebat dacă n-aş vrea să merg să joc, la copii. Ştiam de la televizor şi îmi surîdea ideea. Aveam 4 ani şi jumătate iar de la televizor am ajuns să ţin cu echipa în roşu, spunîndu-le că acolo vreau să ajung. Am fost un an şi jumătate la copiii lui Dinamo şi am fost încercat ca portar, am jucat şi fundaş central, mijlocaş central, atacant…”, a povestit canotorul pentru presa din Timișoara. După fotbal, a încercat și handbal. „În clasa întâi m-am întors acasă şi am continuat cu handbalul, la Şcoala Generală din Aninoasa, în judeţul Gorj, de unde mă trag. Au fost întreceri între şcoli, pe echipe de handbal, şi aşa am jucat vreo 4 luni. Am câştigat o diplomă de locul III. Dar n-a avut continuitate echipa…”, își amintește el.
Nu știa să înoate
După mai mulți ani, când era în clasa a 8-a, i s-a schimbat viața complet. „Eram în clasa a VIII-a, parcă la ora de chimie, şi ţin minte că a intrat în clasă o femeie foarte înaltă. Era doamna profesoară Elvira Văsuţ. Ne-a spus să ne ridicăm în picioare, cei mai înalţi dintre noi, iar eu pe-atunci aveam deja 1,86 metri şi 66 kilograme. Ne-a scos pe hol, la măsurători, şi ne-a întrebat dacă ne-ar interesa să facem canotaj, la Timişoara. Ne-a spus că va vorbi pentru a cere şi acordul părţinţilor iar primul impuls a fost <de ce nu?>. Hai să încerc. Neştiind ce este canotajul dar fiind foarte pasionat de sport, m-am gândit că poate fi ceva nou şi bun pentru mine… Doamna Elvira Văsuţ mi-a devenit singurul părinte, mi-a fost ca o mamă, aici, la Timişoara. Am urmat la început Şcoala Generală 18 iar apoi am ajuns la LPS Banatul, după probe. Pe 21 octombrie 2009 am început canotajul. La primul contact cu apa ţin minte că am resimţit frica… Iniţial, nu ştiam să înot, dar am luat lecţii, am dat o probă, am trecut-o, şi am putut începe”.
Primul concurs, prima medalie
Una dintre cele mai puternice amintiri e legată de colegi. Marian Florin Enache a fost impresionat de forța lor, care i-a dat și lui imbold să „tragă tare”. Nu întâmplător, cei de la Federația de Canotaj spun astăzi despre el că este „un autentic luptător al apelor și al vâslelor, unui băiat clădit numai din suflet și oțel, care a reușit să aducă României momente și medalii extraordinare”.
„Colegii mei mai mari trăgeau foarte tare, asta ţin minte. Şi mă întrebam cum de trag aşa de tare, cum de pot, şi de ce n-aş putea şi eu. Ambiţia de a reuşi m-a făcut să progresez, încît am ajuns să câştig Campionatul Naţional de Fond în 2010, iar apoi să merg şi mai departe. Primul concurs mi-a adus prima medalie, am tras 28:20 minute”, a mai povestit sportivul.
În 2018, exact în ziua când împlinea 23 de ani, cucerea un formidabil argint la Europenele de la Glasgow. După o cursă „nebună” – alături de un alt sportiv excepțional, Prundeanu Ionut , cei doi își treceau în palmares prima medalie la un dublu vâsle european pentru România.
Iconiță de la mănăstire
Marian spune că mâncarea sa preferată sunt cartofi prăjiți cu șnițel – Cui nu-i plac?? întreabă el – și că are un talisman norocos. „Port o icoană la piept, pe care o am de câţiva ani, de la Mânăstirea Sfânta Ana, de la Orşova. O port în concursuri şi mi-a purtat noroc tot timpul”. Are și un tatuaj impresionant pe piept, cu un lup.
Primul grup de români, în drum spre Tokyo
Tricolorii vor concura la Tokyo 2020 la 17 discipline sportive: înot, atletism, canotaj, fotbal, gimnastică artistică, baschet 3×3, ciclism, lupte, tir sportiv, canoe, tenis de masă, box, scrimă, triatlon, tir cu arcul, judo și tenis. Primul grup a plecat în această dimineață, cel de-al doilea pleacă mâine.
Le urăm succes!
