Autor: Tudor ARTENIE
Arthur era numele ursului pe care un prinț european pur-sânge l-a dorit și l-a împușcat. Așa zice toată lumea. Toată lumea vorbește despre Arthur, deși ancheta încă nu s-a terminat. Și toată lumea este solidară cu Arthur, deși cei mai mulți dintre „atacatorii” temei nu știu mai nimic despre vânătoare sau despre păduri. Dar tema e sensibilă, iar încrederea că ancheta va releva adevărul este foarte mică. Mai ales că tatăl prințului l-a decorat pe taciturnul nostru președinte de țară. Cine știe, o fi fost pe-acolo vreun „serviciu-contra-serviciu”. Trofeu contra trofeu. Un urs e un preț rezonabil într-o astfel de relație europeană…
De la Arthur, la Moldomin. Sau de la o afacere mare, la una mică, dar de mare impact.
Până să ajungem la ursul-trofeu, trebuie să consemnăm o afacere mare, de dimensiuni internaționale. Compania de exploatare a cuprului Moldomin, a fost scoasă la licitație la 1 martie anul acesta. Pe scurt, este vorba despre minele de cupru al României din zona Moldova Nouă. A fost depus un singur dosar de participare. Licitația a fost câștigată de acest unic participant. Este vorba despre firma Eti Bakir din Turcia. După cum apreciază specialiștii, este cea mai importantă companie minieră din această țară. Formalitățile de preluare a companiei românești – aflată în insolvență de vreo 10 ani – urmau să dureze 45 de zile.
Să ne întoarcem puțin în 2012. O poveste veche cu spioni.
La 19 octombrie 2012, Serviciul Român de Informații (SRI) și Direcția Națională de Investigare a Criminalității Organizate și Terorismului (DIICOT) arestau pe Aeroportul Internațional Otopeni un cetățean rus. Acesta se numea Mihail Orlov și era geolog în Sankt Petersburg. Venise în România ca reprezentant al firmei Mineco AG. Anchetatorii au găsit în bagajele sale informații secrete, documente și hărți despre o mină de cupru din România. Mina de cupru aparținea Moldomin.
Moldomin deținea toate licențele de exploatare, dar era în insolvență din 2010. Compania responsabilă cu administrarea specială a Moldomin – RTZ & Partners – anunța în septembrie 2011 că firma Mineco AG (înregistrată în Elveția) va cumpăra Moldomin și va investi 150 de milioane de euro în compania românească.
Proprietarul Mineco AG era cetățean sârb, Dimitrie Aksentievic.
Sârbii au pus ochii pe Moldomin din 2006, când, cu sprijinul companiei românești Metanef (firmă care face comerț cu metale neferoase), au participat la o licitație care viza asocierea cu statul român pentru exploatarea cuprului.
Moldomin avea atunci datorii mari la stat – peste 50 de milioane de euro. Privatizarea presupunea mai întâi plata datoriilor. ANAF a solicitat oprirea oricărui proces de privatizare până la momentul plății datoriilor. Firma Mineco încearcă să evite acest lucru și atacă ANAF în instanță.
Șpaga vine de peste graniță.
Lucrurile nu se opresc aici. Cei interesați de vânzarea minelor de cupru către sârbi construiesc o rețea prin care ajung să îl mituiască pe judecătorul din Timișoara care judeca speța – Cătălin Nicolae Șerban. „Capii” rețelei decid ca Iacob Chișirău, managerul Moldomin, să treacă frontiera în Serbia, să primească mita (50.000 de euro), să revină în țară și să îl plătească pe judecător. Când Chișarau a venit cu banii, a fost arestat. El acceptă să coopereze cu autoritățile. În cele din urmă, toată lumea a fost arestată. Judecătorul a primit 5 ani de închisoare. Câțiva intermediari au fost condamnați doar cu suspendare. Doar Chișarau a primit 3 ani cu executare, dar numai pentru că primise alți 4 ani pentru un accident de mașină în care a fost responsabil pentru moartea a 4 tineri.
Moldomin a rezistat în insolvență 10 ani. Ce a făcut statul, proprietarul companiei?
Legea nu prevede termene pentru durata perioadei de insolvență. Au existat mai multe inițiative legislative, s-a schimbat chiar și Codul insolvenței, dar unele companii preferă, iată, să se protejeze prin această măsură.
Statul nu a făcut nimic pentru a beneficia clar de cuprul din minele de la Moldova Nouă. În mod extrem de ciudat, a continuat să țină compania în insolvență. În acele mine se găsesc cantități foarte mari de cupru – 30% din resursa de cupru din România. Adică, peste 200 de milioane de tone. De ce a preferat statul, cu toate partidele aflate în acești ani la guvernare, să nu facă nimic? Greu de răspuns…
Să revenim la oile noastre și la Arthur. Și la o speculație despre manipulările de mari dimensiuni.
Împușcarea ursului Arthur a avut loc la 15 martie anul acesta. La două săptămâni după licitația pentru compania de cupru. Când a început scandalul cu prințul? Cam în perioada în care vânzarea Moldomin trebuia să se încheie. O să spuneți că speculez!… Da, e posibil ca între cele două „afaceri” să nu fie nicio legătură. Dar valul de indignare împotriva prințului a fost uriaș. Despre vânzarea Moldomin au vorbit doar câteva ziare.
Ministerul Economiei „patronul” Moldomin și este condus de un membru USR+. Liderii acestui partid au „luat atitudine” față de uciderea lui Arthur. Dar niciunul nu a scris un cuvânt despre afacerea Moldomin.
Cu mici excepții, opoziția a trecut și ea cu ușurință peste subiectul Moldomin. Doar câteva reacții timide. Nici nu avea cum să spună ceva, pentru că povestea acestei companii este aceeași în toate guvernările. De parcă privatizarea acestei companii extrem de valoroase este o temă stabilită de altcineva, din afara guvernării. Și este, iată, obligatorie, mai ales în condițiile în care prețul cuprului este tot mai mare…
La 9 mai am sărbătorit Ziua Europei. Nu a fost doar Ziua Europei, dar nu e cazul să plictisim pe cineva cu lista de sărbători. Și, în general, e cazul să tăcem din gură și să vorbim doar atunci când mizele sunt mici. Lucru de care ne achităm foarte bine. Putem oare compara blana ursului Arthur cu rezerva de cupru a României?