Președintele Nicușor Dan a răspuns plastic unei întrebări despre deficitul economic pusă de un jurnalist: „de ani de zile plătim o pizza medie și mâncăm o pizza mare”. Răspunsul președintelui sugerează că noi toți am făcut acest lucru, adică am plătit puțin și am consumat mult, iar acum a venit scadența și diferența trebuie plătită. Cine va plăti? Vom plăti noi toți pentru greșelile celor care au guvernat prost?
Un prim răspuns bazat pe logicile democrației ar suna așa: vom plăti toți pentru că noi i-am ales la conducerea țării pe acei politicieni care ne-au adus în criză economică! Ne place sau nu ne place, așa funcționează mecanismele democrației. În România avem alegeri din patru în patru ani, iar aleșii guvernează. Iar dacă nu pot singuri, construiesc majorități și guvernează. Uneori o fac mai bine, alteori mai prost. Iar dacă nu suntem mulțumiți, la alegerile următoare punem ștampila de vot pe alții.
Nu ar trebui să plătim toți pentru „pizza mare” pentru că România nu trăiește în logicile democrației; le mimează
Politicienii și-au construit un sistem extrem de eficient de a controla statul controlând partidele. Astfel, deși parlamentarii sunt votați de popor, prezența lor în Parlament e decisă de șefii de partid. Ei stabilesc cine va ocupa un loc eligibil pe liste. Uneori, au loc competiții în vreo organizație locală pentru un loc pe liste, membrii de partid mai votează în concursul intern, dar decizia finală este a șefilor. Mai întâi, șeful pe județ, apoi șeful cel mare.
Listele de candidați alcătuite de partide sunt extrem de subiective. Nu țin cont de așteptările societății, ci de interesele partidului sau ale liderilor de partid. Contează fidelitatea, nu expertiza în vreun domeniu. Contează cât ai muncit pentru partid, nu performanțele profesionale. Diploma de la universitate pierde bătălia cu diploma de bacalaureat. Așa se explică apariția în posturi de miniștri sau chiar prim-miniștri a unor personaje pe care nu le-ar angaja nimeni în mediul privat.
De ce nu avem alegeri pentru primari și președinți de consilii județene în două tururi? De ce să nu alegem uninominal jumătate dintre parlamentari?
Dacă alegerile prezidențiale se desfășoară în două tururi, de ce nu s-ar desfășura la fel și celelalte alegeri uninominale? Sistemul actual e chiar contraproductiv. În orice localitate, primarul poate fi ales și cu 20-30% din voturi pentru că este declarat câștigător candidatul care adună cele mai multe voturi după primul și singurul tur. Ceilalți 70-80% dintre alegători ar prefera pe altcineva.
Un al doilea tur ar cristaliza opțiunile de vot. Ar responsabiliza mai mult și pe candidați, dar și pe alegători. Dar partidele mari s-au opus unei astfel de scheme; așa pot câștiga mai ușor mai multe primării. Și UDMR s-a opus, așa poate câștiga mai multe primării chiar în localități în care maghiarii nu sunt majoritari. Sistemul ține unite voturile UDMR, în timp ce voturile celorlalți se împart.
Și Parlamentul ar putea fi mai coerent dacă una dintre cele două camere ar fi ocupată de politicieni aleși uninominal. Partidele nu ar mai ascunde toți candidații slabi pe liste. Iar cei aleși uninominal ar avea mai multă determinare să își respecte promisiunile, având și libertatea – doar ei, nu și cei aleși pe liste – de a pleca din partid fără să își piardă mandatul.
Dacă partidele vor începe să se reformeze ele însele, iar legislația electorală se va modifica întru democrație, societatea își va putea asuma să plătească diferența dintre pizza medie și pizza mare. Dar dacă partidele vor menține sistemul actual de control al accesului în funcții și demnități, greu de crezut că va fi cineva de acord să plătească. Iar menținerea acestei stări de fapt se va vedea la următoarele alegeri. Opoziția suveranistă nici nu va trebui să muncească prea mult ca să le câștige.
