Împăratul
roman Traian a pus în jurul celebrei sale Coloane din Roma statui monumentale
de daci. Asta după ce cucerise Dacia. Mai mult, statuile de daci au fost
cioplite în marmură egipteană specială, destinată doar împăraților romani și
reprezentărilor de zeități. La 200 de ani după Traian, un alt împărat roman,
Constantin cel Mare, pune statui gigantice de daci pe propriul său Arc de Triumf.
Împărații romani par obsedați de acești daci.
Astăzi se împliensc 1.746 de ani de la nașterea împăratului roman Constantin, primul împărat roman creștin. Modul în care a devenit împărat este legat de istoria dacilor. Să vedem în ce mod…
Cu
aproximativ 20 de ani în urmă, Leonard Velcescu, un român stabilit în Franța și
absolvent de belearte la Sorbona, s-a apucat să studieze statuile de daci, care
sunt cu sutele în Occident, dar despre care în România nu se știe aproape
nimic. Și-a dat doctoratul pe acestă temă la Sorbona, și-a publicat doctoratul
cu mare succes în limba franceză, engleză și română, a luat premii ale
Academiei Române, în fine, un succes remarcabil. După ce i-a învins pe daci,
Traian le-a făcut statui monumentale Ideea de bază a lucrării este că în lume
sunt împrăștiate peste 200 de reprezentări de daci, majoritatea statui
monumentale de peste doi metri înălțime, cele mai multe realizate în epoca
împăratului Traian, în momentul de culme al artei clasice romane. În general,
sunt reprezentări de bărbați daci meditativi, sobri. Statuile, realizate în
marmură de calitate excepțională, la vremea respectivă destinată doar împăraților
și zeilor, au fost amplasate la loc de mare cinste în forul lui Traian, adică
în jurul celebrei Coloane. Asta după ce Traian îi învinsese pe daci. Gestul
împăratului roman rămâne o enigmă.
Dacii făceau parte din trupele auxiliare ale lui Constantin cel Mare
În
anul 306 d.Ch., generalul roman Constantin este proclamat împărat de către
armată. Intră în conflict cu împăratul Maxențiu, vine la Roma, îl învinge pe
acesta, în anul 308, și se proclamă, oficial, împărat. După care realizează un
excepțional Arc de Triumf, în anul 315, la Roma, care să marcheze momentul
victoriei asupra lui Maxențiu. Ei, bine, pe Arcul de Triumf, Constantin cel
Mare – care va deveni primul împărat roman creștin și cel pe care îl pomenim
astăzi drept Sfântul Constantin – a amplasat opt statui monumentale de daci de
trei metri înălțime fiecare… să se vadă.
”Aceste
statui sunt plasate în zona superioară a construcției. Când o statuie, o
reprezentare este pusă la înălțime, deasupra coloanelor, semnificația este de
omagiere, de punere în valoare. Aici nu vorbim de reprezentarea barbarilor daci
prizonieri. Prizonieri barbari avem în registrul inferior al acestui monument,
la bazele coloanelor. La statuile monumentale, semnificația este cu totul alta.
O ipoteză plauzibilă ar fi următoarea: acest monument este înconjurat de o
friză realizată în timpul lui Constantin. În una dintre scenele frizei,
Constantin își face intrarea triumfală în Roma pe un car de luptă, iar în fața
carului observăm reprezentate trupe auxiliare care poartă stindardul… dacic.
Stindardul ”Draco”. Asta înseamnă că în armata lui Constantin au luptat atunci
auxiliari daci. Este foarte posibil ca aceste corpuri de armată auxiliare de
daci să-l fi ajutat pe Constantin la această victorie importantă. Altfel, nu
văd semnificația și pare de neînțeles de ce Constantin a decis să pună opt
statui monumentale de daci în registrul superior, în registrul de onoare, pe
Arcul său de Triumf”, a explicat Leonard Velcescu.
Ca atare, este foarte posibil ca dacii să fi contribuit la instituționalizarea creștinismului în lume. Aici ar fi de adăugat ceva. În România a fost descoperit, în secolul XVIII, un obiect creștin numit ”Donariul de la Biertan”, care este un obiect din epoca constantiniană. Ca atare, acei daci care l-au ajutat pe Constantin cel Mare să devină împărat este posibil să fi fost deja creștinați.
Astfel, simbolul crucii este impus de Constantin însuși, primul împărat creștin, în tot Imperiului Roman (creștinat în anul 312), cu ajutorul dacilor.
Constantin
a fost ridicat ulterior de Biserică în rândul Apostolilor.
