S-a umplut țara de panouri publicitare uriașe care promovează un mare scriitor și – probabil – o mare carte. Panoul pe care scrie „Un ostaș în slujba țării”, carte scrisă de Nicolae Ionel Ciucă, se vede și din autoturism, și din tren. Răsare dintre lanurile de porumb și umbrește intersecțiile rutiere. Panouri negre și solemne pe care se văd numele și profilul cârn al generalului. Nu cumva să ne încurcăm, să știm limpede al cui e chipul, al cui e numele și a cui e țara.
2 milioane de euro a cheltuit PNL până acum pe promovarea cărții generalului. Și se mai pregătesc 2 milioane de euro până la sfârșitul anului. Niciun scriitor adevărat nu a beneficiat de asemenea promovare. Și nu cred că vreun alt scriitor român a cunoscut gloria chiar înainte de a publica vreun rând așa cum se întâmplă acum cu Ciucă-al-nostru.
Sigur, liberalii ne cred tâmpiți pe toți dacă își închipuie că cineva crede că se promovează o carte. Ei au construit un instrument de promovare a d-lui Ciucă în vederea participării la războiul pentru președinția României. I-au pus chipul și numele pe panouri ca să ne familiarizăm cu întreg „pachetul de promovare”. Să nu-l încurcăm pe dl Ciucă cu dl Cîțu, de exemplu, sau pe amândoi cu Ludovic Orban. Cum ar fi să facem o asemenea confuzie?!…
Specialiștii în marketing politic ai PNL probabil și-au închipuit despre ei înșiși că sunt creativi. Că promovarea acestei cărți, dincolo de creșterea de notorietate, ar putea face din general un intelectual. Că lumea ar uita de teza de doctorat despre care nu poate nimeni stabili dacă e originală sau nu pentru că cercetarea ei a fost interzisă (avantajul de a fi premier când ești acuzat de plagiat).
Primul efect al strategiei de promovare a scriitorului Ciucă și a cărții sale a fost atins
Cred că primul efect al strategiei de promovare a scriitorului Ciucă și a cărții sale a fost atins: o grămadă de lume vorbește despre Ciucă-al-nostru și cartea lui. Notorietatea viitorului candidat la președinția României a crescut și va mai crește. De pe panouri, cartea și scriitorul nostru au ajuns în presă, pe rețelele de socializare și chiar în discursurile altor politicieni.
Pe de altă parte, nu e niciodată sigur că, o dată cu notorietatea, crește și capitalul de încredere. Sunt nenumărate exemple de personaje cunoscute de toată lumea, dar care nu au o cotă de încredere proporțională cu notorietatea. Dar acest lucru pare un detaliu nesemnificativ pentru liberali care, oricât s-ar uita la propriul partid, nu au alt candidat.
De ce forțează PNL această creștere de notorietate în acest mod? În primul rând, pentru că au înțeles că generalul nu poate ajunge fără ajutor în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. În al doilea rând, pentru că legea permite atârnarea pe panouri oricând înainte de declanșarea oficială a campaniei electorale, nu și în timpul acesteia. În al treilea rând, pentru că legea permite cheltuirea banilor partidului pe acest tip de publicitate. Sigur, aici se cuvine să spun că banii nu sunt ai PNL, sunt bani publici (banii noștri, ai tuturor contribuabililor), bani alocați de stat partidelor politice. Cu alte cuvinte, literatura română crește pe banii noștri!…
O să spuneți că și alte partide se promovează în mod asemănător, nu doar liberalii. Așa este. Dar scriu numai despre cartea lui Ciucă-al-nostru din invidie de scriitor. Iar când văd această desfășurare de forțe mă îngrijorez pentru literatura română și mă întristez pentru scriitorii români. Inclusiv pentru mine…
