Consiliul Județean Gorj a primit o solicitare din partea Primăriei Peștișani de a ceda comunității Casa-muzeu „Constantin Brâncuși”. Forul județean a luat act de solicitare și îi va da curs, chiar luna viitoare.
Vicepreședintele CJ Gorj, Gheorghe Nichifor, responsabil de zona culturală a județului, a confirmat, pentru euroolteniainfo.com, că demersurile sunt în curs. „Casa memorială este, într-adevăr, la județ, prin Muzeul Județean și am cerut celor de la muzeu toată documentația în acest sens. Vom ceda Primăriei Peștișani casa, astfel că va intra în patrimoniul lor. Va avea loc o predare de inventar, luna viitoare cel mai probabil vom adopta în Consiliu această decizie”, spune Nichifor.
Peștișani, stațiune turistică de interes local
Acum câteva zile, comuna Peștișani din Gorj, în componența căreia intră și Hobița, a obținut statutul de stațiune turistică de interes local. Aceasta înseamnă că va putea să atragă fonduri de la buget sau europene pentru punerea în valoare a obiectivelor de preț ale zonei: Peștera Cioarei, Casa muzeu „Constantin Brâncuși” dar și Casa Brâncuși.
„Fiecare cetățean, firmă sau instituție publică va avea de câștigat din aceste finanțări. Estimez că în următorii 2 – 4 ani să atragem cel puțin 10 milioane de euro doar datorită acestui nou statut. Și vreau să menționez că nu vor crește taxele și impozitele locale odată cu această schimbare”, a explicat, pentru euroolteniainfo.com, Cosmin Pigui, primarul din Peștișani.
În comună există, pe de o parte, casa „oficială” Brâncuși, cea care e muzeu, dar și o alta, considerată de mulți „adevărata” casă părintească a marelui sculptor și din care, de fapt, mai sunt niște rămășițe.
O poveste ca un film
Despre casa părintească a lui Constantin Brâncuși s-a scris și s-a vorbit neîncetat în ultimii 20 de ani. Ea se află în apropierea Casei-muzeu și a aparținut surorii sculptorului, Eufrosina, după ce între ea și fratele ei, sculptorul Brâncuși, a avut loc o împărțire: el a luat terenul, ea casa părintească.
Pe scurt, povestea este așa: rudele lui Brâncuși (mai exact, sora lui, Eufrosina și soțul ei) au ridicat, în 1906, o casă pe locul celei părintești, care a ars. Această casă „nouă” ar conține câteva elemente din cea originală, cum ar fi acoperișul sau grinzile. Lucru pe care mulți nici nu îl cred. Aceleași rude au fost convinse să vândă construcția, acum 19 ani, contra a 5 milioane de lei și un cal, de sculptorul Florin Codre. Acesta a venit să o ia cu totul. A adus în Peștișani o echipă întreagă de meșteri – inclusiv din Maramureș – dar și câțiva oameni cu camere de filmat. Aveau nevoie să filmeze demontarea piesă cu piesă, pentru a putea reconstrui apoi casa exact cum era. Legendele vorbesc despre sume exorbitante care erau vehiculate la acea vreme pentru casă – 3 milioane de dolari pentru a fi mutată fie la Paris, la București sau chiar la marginea comunei, pentru o viitoare tabără de creație.
Demontarea nu a avut însă loc, pentru că s-a iscat un întreg scandal în comună. S-a găsit pretextul pentru renunțarea la mutare – nu aveau autorizație de demolare. O parte din casă – pentru că apucaseră deja să o desfacă – a fost mutată în magazia liceului din Peștișani. Uși, ferestre și alte câteva piese despre care nu se știe dacă au făcut parte din casa părintească originală. O altă parte, inclusiv grinzile, au rămas în curte. Desigur că nici despre acestea nu se știe dacă au fost vreodată părți ale casei în care s-a născut Brâncuși. De 19 ani, ninge, plouă sau bate soarele în ele, în curtea din Hobița. Din 2004, au fost clasificate ca monumente istorice, astfel încât să nu mai poată deveni obiecte de tranzacții comerciale.
Pentru a fi refăcută, trebuie expertizate grinzile
Faptul că atât casa muzeu, cât și resturile din curte și magazia școlii sunt clasate drept monumente înseamnă mai multe lucruri: nu le poți comercializa, nu poți interveni asupra lor și trebuie să ai grijă de ele. Ca de niște comori de patrimoniu.
Primarul din Peștișani vrea să profite de noul statut al comunei și de posibilitatea de a beneficia de fonduri externe pentru turism. Vrea să discute cu cei de la Patrimoniu și să obțină aprobarea de a face o expertiză acelor grinzi. Rezultatul ar putea fi cel scontat: grinzile chiar ar putea fi din casa părinților lui Brâncuși. Cu acest rezultat, ar putea accesa fonduri și angaja specialiști care să reconstuite casa, folosind aceste elemente din construcția originală. Restul se poate completa cu materiale noi, dar care să fie prelucrate în așa fel încât să redea aspectul casei inițiale. A avea dovada clară, autentificată de experți, că parte din casa în care s-a născut Brâncuși chiar există și poate fi văzută, ar însemna enorm pentru Hobița și Peștișani.
Oare?
Pentru mulți dintre cei care vizitează locul nu este chiar relevantă „dovada palpabilă”: la urma urmei, Brâncuși a stat în comună și de acolo a plecat. Și pentru admiratorii săi este de ajuns. E ca la biserică – nu te duci pentru clădirea în sine și pereți, ci pentru lucruri ce nu sunt materiale, cum ar fi spirit, suflet, credință, mântuire…
Scurtă biografie a lui Brâncuși
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, în familia lui Nicolae Radu şi a Mariei Brâncuşi, care se ocupau cu agricultura, prelucrarea lemnului (dulgheria) şi creşterea vitelor. Marele sculptor va fi învăţat la meşterii satului, în primul rând de la tatăl şi bunicul sau, priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, capătă viaţa, notează cei de la Muzeul „Constantin Brâncuși”.
În Hobiţa, la tot pasul, Brâncuşi a avut repere pentru meseria sa de-o viata sculptura: de la casele frumos împodobite, la bătrâna biserică de lemn cu fruntarul crestat şi sprijinit pe stâlpi ce evoca obârşia viitoarei Coloane Infinite şi cimitirul satului, cu troiţele şi crucile înflorate.
Meşterii hobiţeni erau peste tot; ei au îmbinat mereu iscusinţa de constructori cu talentul de decoratori. Dornic să cunoască lumea, care-l atrăgea, la 11ani fuge de acasă la Târgu-Jiu, apoi la Slatina şi Craiova, unde, la 22 ani, absolvă, în numai patru ani în loc de cinci, Şcoala de arte şi meserii trecând imediat la Belle Arte din Bucureşti. În 1904 pleacă, pe jos, la Paris, unde lucrează un timp în atelierul renumitului Auguste Rodin.
În 1914 are prima expoziţie personala la New York, după care urmează cea mai prolifica etapă a creaţiei sale, iar faima şi influenta sa asupra sculpturii în lume este în continua creştere.
Se sfârşeşte din viaţa la 81 ani la Paris, cu amărăciunea în suflet ca nu i-a fost permis să-şi mai revadă măcar o data ţara.
Din cele 204 lucrări ale sculptorului Brâncuşi, foarte puţine se mai afla în ţară (la Târgu-Jiu, Craiova, Buzău şi Bucureşti), marea majoritate a acestora fiind răspândite în toata lumea, în cele mai mari muzee şi colecţii.
