Editorial de Ion Ghermănescu
România a suferit mult în meciul cu Lituania. Mai precis, și în meciul cu Lituania. Este practic blestemul fericit al ”generației de suflet”. Să sufere enorm aproape în fiecare meci, dar să câștige cu un noroc pe care nicio națională a României nu l-a avut vreodată. Așa a fost și în mandatul lui Edi Iordonescu, așa este și în era Mircea Lucescu.
Suferim ca să ne bucurăm
Meciul cu Lituania trebuie reținut doar ca scor, ca victorie, ca bifarea a încă unui pas către locul 1 în Cupa Națiunilor. Dar ce a fost în cele 96 de minute, e bine de uitat cât mai repede. ”Tricolorii” au început super-bine cu pasa genială a lui Stanciu și golul așteptat demult de Mihăilă. Totul promitea spectacol. Dar a venit căderea. La Priștina, Kosovo ne-a dominat total în prima repriză. Dacă ne uităm în urmă, așa a fost și prima repriză cu Ucraina la Euro și meciurile din preliminariile trecute cu Elveția, Israel și același Kosovo. Dar de fiecare dată, ca într-un serial cu happyend la fiecare episod, românii au câștigat sau au scăpat de înfrângere.
Este, dacă permiteți exagerarea, noul stil de joc al naționalei. Lansat de Edi și continuat de Lucescu. Suferim și apoi ne bucurăm. Nu e cea mai bună variantă, dar este varianta care a trezit din nou, la un nivel nemaivăzut de la generația lui Mutu-Chivu, pasiunea românilor pentru echipa națională. Am putea vorbi, iarăși, de tactica tricolorilor. Care a fost aceeași ca la Priștina. Apărare-contraatac-viteză. Departe de temporizarea specifică lui Mircea Lucescu. Temporizarea care i-ar fi putut ține departe pe lituanieni de poarta lui Târnoveanu. Dar, se pare că trebuie să mai așteptăm. Ne oprim aici cu tactica și remarcăm altceva. Încă o dată, pentru că și în editorialul de după meciul cu Kosovo am remarcat acest lucru.
VAR în roșu, galben și albastru
Faptul că România a devenit o ”națională” care nu mai este deloc dezavantajată de arbitri ca pe vremea comuniștilor sau a lui Mircea Sandu. Ba dimpotrivă. Urs maier e istorie. Dacă la Priștina, arbitrii au închis ochii și VAR-ul la un duel la limită Marius Marin cu un kosovar. Iar apoi au activat VAR-ul și au interpretat în favoarea noastră căderea lui Man la un duel cu Berisha, dictând penalty. La fel de bine puteau dicta și fault în atac, Man călcându-l pe portar.
Luni seară, am avut din nou telenovela VAR. Și din nou, ambele decizii cruciale au fost în favoarea noastră. La prima arbitrul sloven Obrenovic a validat, mai întâi, golul cu capul marcat de Antanavicius, acesta lovind balonul pe care arbitrul a considerat că era deja în palmele lui Târnovanu. Greu de zis, dar se pare că este fault la portar la limită.
A venit apoi al doilea VAR. Obrenovic a lăsat, inițial, jocul să continue la duelul din careu dintre Ianis Hagi și căpitanul Lituaniei. Și iar a sunat alarma VAR. Slovenul s-a dus din nou la monitorul de pe margine și a dictat penalty. Răzvan Marin a transformat și a risipit emoțiile.
Nu suntem Gică-Contra, dar nu ai cum să nu remarci că toate VAR-urile din ultima vreme au fost toate la limită și toate în favoarea ”tricolorilor”. Deși nu am devenit o mare forță în Europa care să fie ajutată. Cum am mai scris, credem că această blândețe a arbitrilor cu noi se datorează mișcării făcute de Răzvan Burleanu acum câțiva ani. Atunci când l-a adus pe grecul Vassaras la conducerea arbitrjului românesc. Mutarea a fost cu bătaie lungă și viza și o anumită protecție în arbitrajele echipei naționale. Vassaras a fost și este una din cele mai influente personae în lumea arbitrajului. Și asta simțim și noi. Că nu degeaba plătim aproape 10.000 de euro lunar pentru cele maxim 10 zile pe care grecul le stă în România în fiecare lună.
Mihăilă, Mitriță, Ianis
Revenim la Mircea Lucescu și la jucătorii săi. Și remarcăm munca perfectă pentru reinventarea și readucerea în prim-plan a unor fotbaliști căzuți într-un con de umbră.
Mihăilă este ca peștele în apă cu Lucescu. Cu o poftă de joc enormă și la Priștina, și în Ghenea, olteanul nostru a și marcat cu Lituania. Poate deveni titular de drept alături de Man în atacul naționalei. Încredere de la Luce are pe deplin. Mitriță este exemplul perfect de cum poate reveni un ”interzis” al lui Edi Iordănescu la un marcator al lui Mircea Lucescu. Activ și la Priștina, debordant în cele 20 de minute cu Lituania, Piticul Atomic al Craiovei a arătat că are nevoie doar de un singur lucru: încredere. Valoare și determinare are. Lucescu i-a oferit această încredere, iar Mitriță a marcat, dovedind că locul lui a fost întotdeauna printre ”tricolori”.
Ultimul pe lista ”reinventaților”, dar nu în cele din urmă, ba dimpotrivă, este Ianis Hagi. Umilit de Glasgow Rangers care i-a interzis să se pregătească cu prima echipă, Ianis părea condamnat la neconvocare. Nouă din 10 selecționeri nu l-ar fi chemat la națională. Al zecelea a fost însă Lucescu căruia îi plac la nebunie pariurile imposibile. Și i-a ieșit și cu Ianis.
Cu o știință de a obține penaltyuri pe care nu am mai văzut-o de la Marius Lăcătuș, Ianis a scos penaltyul care a salvat România luni seară. Ca și în egalul decisiv pentru calificarea în optimi la Euro cu Slovacia, Hagi junior a văzut piciorul întins total neinspirat de căpitanul lituanian și a intrat în el. Copie la indigo ca la meciul Slovacia. Sunt 3 fotbaliști care trăiesc din nou la nivel de top în fotbal datorită lui Lucescu.
Mondialul nu mai este Fata Morgana
Au fost primele doua meciuri în era Lucescu. 6 goluri, două victorii, 6 puncte, locul 1. Au fost două meciuri, totuși, cu multe realizări, dar și cu multă suferință. Și la Priștina, și în Ghencea. Dar când VAR-ul, scorul și norocul cântă pentru tine, nimic nu mai contează. Trăim din nou fotbalistic la superlativ și asta e cel mai important. Campionatul Mondial nu mai este deloc o Fata Morgana, iar o țară întreagă crede în asta. Și asta datorită lui Mircea Lucescu.
Citește și: Mircea Lucescu, între Berna 1981 și Priștina 2024