Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut într-o familie păgână din Nicsar (în Turcia de azi). A trăit în vremea împăratului Aurelian (270-275). Studiază retorica, latina și dreptul în orașul natal. Ajunge ucenicul lui Origen. Se convertește la creștinism, iar la botez își schimbă numele din Teodor în Grigorie. Este hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou înființat de către Phaedimus, episcop de Amasea. A luptat împotriva ereziilor din vremea sa: sabelianismul și triteismul și a participat la sinodul de la Antiohia din 265, care l-a condamnat pe Pavel de Samosata. Datorită viețuirii sale, Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Grigorie cu darul facerii de minuni, și de aceea a primit și numele de Taumaturgul (făcătorul de minuni). Părinții capadocieni din sec. IV l-au considerat a fi fondatorul Bisericii creștine din Capadocia. După ce a fost hirotonit episcop a convertit la creștinism pe toți locuitorii din Neocezareea. Înainte de ridicarea lui în funcția de episcop aici erau doar 17 creștini.
Povestea iezerului
Doi fraţi, după moartea tatălui lor, au rămas moştenitori ai unei mari avuţii pe care au împărţit-o între dânşii. Apoi mai aveau şi un iezer (lac) mare, pentru care se sfădeau căci fiecare dintre dânşii dorea să-l aibă singur întreg; deci şi-au ales ca judecător pe făcătorul de minuni, Grigorie. Mergând Sfântul către dânşii la iezer, voia să facă pace între ei, dar n-a sporit nimic cu cuvintele pentru că amândoi erau neînduplecaţi şi nu voiau să se lase unul pe altul să aibă parte de iezer. După multă sfadă voiau să facă chiar război între dânşii, pentru că în amândouă părţile era popor mult şi de-abia a putut Sfântul să-i potolească în acea zi să nu facă război.
Făcându-se seară s-au dus pe la casele lor, amânând războiul pe a doua zi, iar Sfântul a rămas singur lângă iezer şi, petrecând toată noaptea în rugăciuni, a poruncit iezerului, în numele Domnului să se usuce de tot şi să nu rămână nici picătură de apă şi nici tină într-însul, ci să fie pământ bun de arăt şi de semănat. Deci s-a făcut aşa, căci deodată nu se ştie unde s-a ascuns apa şi s-a făcut pământ uscat.
A doua zi, venind fraţii la iezer cu mulţime de oameni înarmaţi ca să facă război, n-au aflat în locul unde era iezerul nici o picătură de apă şi, ca şi cum n-ar fi fost niciodată apă acolo, au aflat pământ înverzit. Mirându-se de aceasta, fraţii s-au împăcat între dânşii, iar toţi oamenii preamăreau pe Dumnezeu.
Astfel de judecată dreaptă a făcut făcătorul de minuni, căci acolo unde nu putea să fie pace între fraţi şi era aproape a se face război, a uscat iezerul cu apă ca să nu se ia dragostea lor dintre fraţi.
Sursa: crestinortodox.ro
.){kind=link}