Mai mult sau mai puțin chinuit, guvernul proeuropean s-a născut. Urmează „botezul” Parlamentului, apoi – vindecarea statului român. Vindecarea de bolile produse de aceleași partide care compun patrulaterul guvernamental de azi. Sigur, unele au adus boli mai grave, altele mai puțin grave, în funcție de numărul de voturi și de importanța lor în guvernările anterioare. Dar aceste partide au produs suferința, nu altcineva.
Nominalizarea dlui Bolojan și negocierile îndelungate ar putea fi două argumente tari pentru cei care cred că noua echipă de la Palatul Victoria va face performanță. Realitatea de după negocieri ridică însă câteva semne de întrebare și aruncă umbre întunecate peste țara care așteaptă să fie mai bine, nu mai rău.
O umbră mare se vede din construcția noului guvern, care va avea cinci vicepremieri. Cinci „buldozere” împinse de premier, „buldozere” care să împingă guvernul, care, la rândul său, să împingă instituțiile statului etc. Partida proeuropeană a preferat, în locul unui guvern suplu, o formulă aglomerată, în care fiecare partid (dar și președintele!) să fie mulțumit. Cu alte cuvinte, prăzi egale pentru fiecare carnasier.
Deși nu e mare lucru de capul ei, fiecare partid își laudă „marfa” pentru guvern
O altă umbră e rezultatul stilului de lucru al partidelor. În cadrul negocierilor, partidele au lucrat așa cum s-au obișnuit deja de zeci de ani. Adică, și-au urmărit mai întâi propriile interese. S-au bătut pentru ministerele cu bani și pentru ministerele cu influență. Și-au nominalizat viitorii vicepremieri și viitorii miniștri și i-au tămâiat cât au putut de bine. Public, toți nominalizații sunt „profesioniști”. Toți sunt „competenți”. Noile buldozere sunt gata să intre în acțiune.
Nu am aflat încă în ce va consta acțiunea. Nu știm cum va arăta programul de guvernare. Bănuim, din informațiile scurse public pe surse, că vor crește, totuși, niște taxe și impozite. Adică, o altă umbră peste țara care speră la mai bine. Cunoscând istoria partidelor din coaliția de guvernare, mai putem bănui că reformarea statului va fi complicată. Dacă partidele nu se reformează ele însele, cum vor putea reforma statul? Cum vor face ca amantele și amicii politici să plece din posturile calde și bine plătite din instituțiile statului?
E complicat ca tocmai partidele care au promovat sinecurile autohtone să le elimine. Și e complicat pentru buldozerele dlui Bolojan să astupe gropile bugetare fără ajutorul contribuabililor. Gropi făcute de aceleași partide care s-au aliat din nou să guverneze. Contribuabilii vor plăti mai mulți bani ca să țină în viață un stat construit strâmb. Un stat viclean, capabil să-și revină indiferent de forța buldozerelor care îl calcă. Un stat obișnuit să își scuture hainele de praf, să își repare nodul de la cravată și să continue să-și sfideze angajatorii. Ca și până acum!
