Una dintre cele mai fascinante țări din lume se numește Bhutan. Oficial, Regatul Bhutanului și, tradițional, „Țara dragonului ce stăpânește tunetul”. Este un regat cu o populație mică, de numai 750 de mii de locuitori, situat în sudul Asiei, la poalele Munților Himalaya și avându-i ca vecini pe India (sud, est, vest) și China (la nord). Campania de vaccinare anti-Covid 19 are loc și aici, cu sprijin din India. Țara vecină le-a trimis doze de Astra Zeneca, iar cei care au îndemnat populația să se vaccineze au fost preoții budiști. După ce a fost vaccinată prima persoană – pe 27 martie – nu a durat prea mult până să se vaccineze și restul. Pe scurt, din 27 martie până azi s-a vaccinat 90% din populația adultă, după cum spune The Economist.
Profesorii, medici de ocazie
Cum nu au prea mulți medici – au de fapt doar 37 și tot sistemul sanitar e format din 3.000 de oameni – la campanie au dat o mână de ajutor, ca voluntari, învățători și profesori. Țara are un relief aparte, muntos, cu multe sate izolate și plasate la mare altitudine. Pentru cei de acolo, profesorii noștri au făcut echipe bine dotate cu accesorii de urcat pe munte sau au fost duși cu elicopter. Pentru restul, au mers pe jos. Cam un sat pe zi.
„Cu un prim-ministru medic de meserie, eforturi logistice corespunzătoare, negocieri abile la nivel politic cu vecinii indieni, planificare, comunicare care a inspirat încredere, respectarea culturii și credințelor locale, guvernul bhutanez poate servi drept afiș pentru succesul campaniilor de vaccinare la nivel mondial, lăsând mult în urmă chiar și eficientul Israel. Sunt convinsă că mulți bhutanezi vor crede, când totul se va fi terminat, că ziua aceea binecuvântată, de 27 martie, a făcut toată treaba. Și, într-un fel, așa va fi fost. Pentru că în ziua aia, gândirea magică și știința s-au împăcat în scopul de a învinge pandemia. Crizele cer compromisuri și alianțe surprinzătoare. Dar cine e dispus să le facă?”, scria, zilele trecute, Ana Maria Caia, expert în comunicare la Bruxelles, despre vaccinarea în Bhutan.
O mie de candele pentru Prințul Philip
Chiar dacă sunt departe de lume, cei din Bhutan țin cont de lucrurile importante și le tratează ca atare. Unul dintre ele a fost și decesul prințului Philip. În toate templele din Bhutan au fost aprinse candele.
Comunicatul oficial al Regatului a fost așa: „Majestatea Sa Regele și Majestatea Sa Regina au oferit rugăciuni și au aprins 1.000 de candele în amintirea Alteței Sale Regale, Prințul Philip, Duce de Edinburgh, la Mongar Dzong.
S-au ținut rugăciuni speciale în mănăstirile din Bhutan. La Thimphu, Alteța Sa Regală, prințul Jigyel Ugyen Wangchuck, alături de ministrul de externe, rezidenții britanici din Bhutan și bhutanezii care au studiat în Marea Britanie, au oferit rugăciuni și au aprins 1.000 de candele la Simtokha Dzong”.
Țara cu puțină presă
Sunt extrem de multe lucruri interesante despre micul regat, cum ar fi acela că avocatura ar fi o meserie interzisă în Bhutan. De ce? Pentru că este interzisă interpretarea adevărului. Un Decret Regal special spune: „Nu vor fi admise în sala de judecată persoane care sunt în stare să transforme negrul în alb și albul în negru”. De altfel, țara are un nivel foarte scăzut de criminalitate, iar oamenii duc o viaţă liniştită. Nu există nici corupție… În Capitală există un singur polițist rutier. O altă „minune” este că nu sunt dependenţi de tehnologia modernă. Televiziunea a apărut abia în 1999, fiind unica ţară de pe planetă în care încă nu exista la acea vreme niciun post TV. Iar primul cotidian a văzut lumina tiparului în 2012. Regele a declarat, la lansarea televiziunii, că aceasta este un pas important în modernizarea țării, dar a avertizat că abuzurile televiziunii ar putea afecta valorile tradiționale ale țării.
Un minister al fericirii și un singur medic psihiatru
Bhutan are în Guvern un Minister al Fericirii. Pentru că scopul administrației țării este să aibă cetățeni fericiți… Acest minister face sondaje de opinie în care oamenii sunt întrebați dacă sunt fericiți. Nimeni nu pățește nimic dacă spune că e nefericit. Dar sunt puțini cei care simt asta. În cadrul recensământului din 2015, de exemplu, 35% din populaţie a declarat că este foarte fericită, 47.9% au spus că sunt destul de fericiţi, iar în jur de 8,8% au declarat că sunt nefericiţi. La recensământul din 2005, 45,2% au răspuns „sunt foarte fericit”, 51,6% „sunt fericit” şi 3,2% „nu sunt fericit”.
În Bhutan, conceptul de Produs Intern Brut este înlocuit cu un indicator al bunăstării ţării numit Indicatorul Naţional al Fericirii. Ei consideră că este absurd să se bazeze în evaluarea bunăstării populaţiei ţării pe nişte numere irelevante precum cele din PIB. Acest lucru a fost legiferat prin Art.9 al Constituţiei Bhutanului, care spune: „Scopul principal al activităţii Guvernului este atingerea fericirii de către fiecare cetăţean al ţării”! Întreaga strategie de dezvoltare naţională se bazează pe acest Indicator Naţional al Fericirii. Bhutanul are un singur medic psihiatru.
Costumul tradițional, obligatoriu
Multe milenii la rând ţara a fost perfect izolată de lumea exterioară de către masivul Himalaya, ceea ce a permis păstrarea nealterată a unei culturi autentice, unice şi fascinante. Şi astăzi tradiţiile sunt respectate cu sfinţenie. Religia oficială a Bhutanului este budismul tantric. În țară este restricționat turismul și alpinismul. Până recent, pentru a obține viză, o persoană fizică trebuia să fie invitată personal de un membru al familiei regale. Deplasarea în afara capitalei Thimphu se face numai în grupuri organizate și numai cu ghid oficial. În 2014, în Bhutan au putut ajunge doar 133.480 de turiști. Cei care lucrează cu publicul sau ghizii care au de-a face cu turiști sunt obligați să poarte costumul traditional. Hainele se moștenesc în familie și sunt foarte prețioase. Absolut toate femeile, chiar si fetițele, poartă bijuterii cu pietre semiprețioase.
Statul susține meștesugurile și tradițiile locale, în capitală existând un Institut de meserii unde tinerii studiază 6 ani pictura traditională, sculptura, broderie. Se studiaza simbolistica, modul de obtinere a culorilor, traditii. După terminarea acestui institut, tinerii sunt sustinuți de stat să-si deschida propria afacere.
Alte lucruri fascinante despre Bhutan:
Uciderea animalelor este interzisă.
Fumatul este interzis. Bhutan este prima țară din lume unde fumatul a fost interzis peste tot.
Importarea îngrăşămintelor chimice este interzisă, prin urmare recoltele din zonă sunt lipsite de substanţe dăunătoare. Tot ce creşte în Bhutan este ecologic pur.
Industrie grea nu prea există. O hidrocentrală ultramodernă a fost însă ridicată pe râul Wangchu și odată cu ea au crescut veniturile țării. Centrala hidroelectrică Tala are o putere instalată de 1.000 de MW. Stația este formată dintr-un baraj cu înălțimea de 92 de metri, care distribuie apa printr-un tunel de 22 de kilometri către centrala electrică unde sunt șase turbine.
Majoritatea bhutanezilor sunt vegetarieni. Pentru cei ce mănâncă carne, aceasta este importată din India vecină.
Prin lege toate clădirile trebuie să respecte stilul tradițional cu motive și picturi traditional budiste. Ferestrele si acoperisul (chiar si pentru clădirile cu 3, 4 etaje) sunt construite in mod tradițional.
Blogul „Omul pe drum” relatează că înainte, cuplurile din Bhutan aveau 5, 6 copii dar acum „oamenii au devenit conștienți că o creștere a populației va duce la distrugerea naturii, că o populație crescută va avea nevoie tot mai mult să distrugă pădurile pentru a construi case, pentru lemne de foc, etc”. Practic, orice bhutanez îți va spune că „Pădurea este sursa fericirii”.
Regele, absolvent de Oxford
Regele Bhutanului este cel mai tânăr monarh din lume (născut în 1980), fiind foarte iubit și respectat de către supuși, dar și peste hotarele regatului. După căsătoria sa cu o frumoasă fiică de aviator, indicele de fericire la nivel național a crescut cu câteva procente.
Regele Jigme Khesar Namgyal Wangchuck, educat la Universitatea Oxford din Marea Britanie, s-a căsătorit pe 13 octombrie 2011 cu o fată din popor, de 20 de ani. Regina celor 700.000 de locuitori este Jetsun Pema, pe atunci studentă la un colegiu din Londra.
Regele le-a spus înainte de nuntă parlamentarilor: „Nu pot să spun cum o va percepe poporul, dar pentru mine ea este aleasa. Este tânără, blândă, are o inimă mare și caracter. Aceste calități, împreună cu înțelepciunea ce va veni odată cu vârsta și experiența, o vor face o bună slujitoare a acestei națiuni”.
Economie stabilă, Parlament mic
80% din populație practică agricultura ecologică și producția de textile, majoritatea de manufactură.
Exporturile de orez și fructe ecologice, dar și de energie electrică produsă de multiplele hidrocentrale susțin o economie stabilă, care a avut o creștere de 8% în 2005 și de 14% în 2006. În 2007, Bhutan avea cea de-a doua creștere economică din lume, cu o rată anuală de creștere de 22,4%. Aceasta se datora în principal punerii în funcțiune a hidrocentralei Tala.
Oamenii locuiesc în case mari, spațioase, cu două sau trei niveluri, împrăștiate prin defilee și pe versanții munților. Piscurile sunt rezervate celor peste 200 de mănăstiri, construite din secolul VII de însuși Regele Tibetului. Orașele sunt mici, iar cel mai populat, capitala Timphu, are 40 mii de locuitori.
Parlamentul are 25 de membri în Senat și 47 în Camera reprezentanților. Partidele politice au reprezentanți în Camera reprezentanților. Politica externă se bazează pe acordul semnat cu India în 1949 (revizuit cel mai recent în 2007). Țara nu are relații diplomatice cu marea vecină din nord, China, cu care are dispute teritoriale. Bhutan are relații diplomatice cu 52 de state și Uniunea Europeană. Dar doar India și Bangladesh au ambasade, iar Thailanda are un consulat.
Bhutanul este membru ONU din 1971 și este membru în 150 de organizații internaționale.
