Autor: Tudor Artenie
Autoritățile române, centrale sau locale, nici nu mai contează, nu sunt niciodată pregătite. Pentru nimic. Dacă vine iarna, sunt luate prin surprindere, dacă vine epidemia de coronavirus, întâi se joacă totul politic, apoi fuge Cîțu, după care președintele se gândește la starea de urgență. Și anunță că o va declara, ca și cum urgența are un termen al debutului.
Autoritățile sunt infestate de prostie!
Se spune că un popor are conducătorii pe care îi merită. Nu mi-a plăcut niciodată această propoziție. Dar prea ușor ajung incompetenți în funcții și demnități publice ca să nu reevaluez propoziția aceasta care sună ca o sentință. Autoritățile ar trebui să fie formate din oameni care, dacă nu sunt elita poporului, atunci sunt profesioniști redutabili în domeniile lor. Oameni, totodată, integri.
Coronavirusul se plimba pe glob, toată lumea lua măsuri, dar la noi era în desfășurare un război politic.
„Momentul Cîțu” va intra în istorie pentru că a fost penibil și ticălos totodată. Susținuți de un președinte mai lent ca un melc reumatic, liberalii lui Orban au ignorat criza provocată de coronavirus și s-au ocupat exclusiv de războiul politic. Pe cale de consecință, primarii, prefecții și președinții de consilii județene tot de politica asta de doi bani s-au ocupat. În acest timp, o echipă mică de secretari de stat, și una mare, formată din medici și personal medical, se băteau la baionetă cu epidemia.
Starea de urgență trebuia declarată demult!
Autoritățile, dacă ar fi fost cât de cât competente, ar fi trebuit să corecteze inadecvarea președintelui și a premierilor (interimar, nominalizat, prăbușit, oricum ar fi fost aceștia). Oamenii din jurul lui Klaus Iohannis ar fi trebuit să îl trezească. Evoluția pandemiei, întoarcerea românilor din străinătate, în valuri, din țări cu probleme ca Italia, minciunile, nerespectarea carantinei și, mai ales, inconștiența criminală a unora, ar fi cerut starea de urgență demult.
Spitalele ar fi trebuit dotate, nu trebuia să ajungem în criză nepregătiți!
Declararea stării de urgență din timp nu ne-ar fi găsit acum în criză de măști, mănuși, biocide sau echipamente de terapie intensivă. Măsurile de carantină pentru românii care vin acasă ar fi putut fi pregătite din toate punctele de vedere.
Dacă autoritățile ar fi fost pregătite, poate că ar fi acționat corect și fără starea de urgență. Dar nu au fost! Și mă întorc la propoziția aceea blestemată, că ne merităm conducătorii. Că strigăm tare că nu ne convin corupția și nepotismul, că nu mai vrem să dăm șpagă, dar practicăm aceste „sporturi” fără nicio ezitare.
Autoritățile suntem noi!
Iar în vreme de criză, indolența, prostia și inconștiența se văd din China! Maneaua se aude până în Italia. Înainte de a da piept cu acest dușman perfid, coronavirusul, noi am pierdut bătăliile care ne-ar fi făcut puternici. Acum, în această criză gravă, plătim prețul celor 30 de ani de libertate în care ne-am bătut joc unii de alții!