2018 pare sa fie anul in care s-a rasturnat carul cu… oameni politici. Iar aceasta rasturnare a adus pe scena politica fel si fel de categorii de politicieni. Deloc prosti, dar cu o mentalitate si o inteligenta puse in slujba propriului interes sau in a celui de grup, noii oameni politici se situeaza departe de tot ce inseamna interesul national sau cel in slujba cetatenilor.
2018 este anul in care niciodata portretul politicianului roman nu a fost atat de stramb si de jos. Fara nicio scala de valori si principii, majoritatea partidelor au intrat intr-o hora a desarticiunii, facand aproape totul ca sa fie criticati si, uneori, chiar urati de oamenii obisnuiti. Si asta din cauza politicienilor pe care i-au promovat si ii promoveaza.
Am ajuns jos de tot in ceea ce priveste clasa politica. Am ajuns foarte jos, dar acest lucru parca il spunem in fiecare an. Vestea proasta este ca, din pacate, se poate ajunge si mai jos. Toti liderii politici nu mai tin cont deloc de imagine, de modul cum sunt perceputi de cetateni, de interesul national. Fac exact ceea ce vor pentru a-si cultiva relatiile, interesele si sa domine tot.
Criteriile de alegere a ministrilor, secretarilor de stat, a esalonului doi in partide, si lista poate fi mult mai lunga, sunt parca facute sub sloganul “Asa nu”. Ele au dus la aparitia a fel si fel de categorii de politiceni care te fac sa te minunezi cat de departe a ajuns tupeul, aroganta si lipsa oricaror principii si valori.
Ministrul Economiei, Danut Andrusca, pare venit din epoca filmelor mute. Este clientul principal al televiziunilor care il vaneaza nu pentru profesionalismul sau, ci pentru modul comic in care raspunde la intrebari si pentru mimica perfecta a unui copil de clasa a II-a.
La Ministerul Educatiei se pare ca principala cerinta este sa fii agramat si sa iei la tranta limba romana. Liviu Pop era cu “genunchele” si ura erorile, dar ierta greselile. Actualul ministru, Valentin Popa, il concureaza pe Pop fara probleme. Vorbeste de “celalanti cetateni” si taie “pamplici” cat mai multe.
Ultimul an ne-a adus si un ministrul al Tineretului si Sportului care nu a avut si nu are nicio tangenta cu sportul: Ioana Bran. Nu are tangenta cu sportul, dar a reusit sa inventeze postacii la … radio. Doi consileri au sunat intr-o emisiune a lui Ovidiu Ioanitoaia, cu Ioana Bran invitat, ca sa puna intrebari dinainte aranjate.
Acestea vin toate de la PSD, dar nici PNL-ul nu este genul de cal breaz. Ludovic Orban continua sa se razboiasca cu proprii colegi de partid. Daca in urma cu cativa ani, tinta era Raluca Turcan, pe care o acuza ca a ajuns om politic prin mijloace care nu ar trebui copiate de tinerele liberale, acum se razboieste cu Daniel Zamfir. In rest, PNL-ul este din ce in ce mai sters si mai lipsit de actiune.
PMP-ul nu pare decat un fel de breloc al lui Traian Basescu, iar USR transforma politica in circ la orice actiune mai profunda in Parlament sau in afara lui.
Singurul care isi vede de propriile interese si de cele ale cetatenilor pe care ii reprezinta este UDMR-ul, care este mai pragmatic si mai determinat ca nicioadata.
Nu in ultimul rand, trebuie amintitata si categoria politicianului fugar. Ghita in Serbia, Mazare in Madagascar, Udrea si Bica in Costa Rica rad in nasul oamenilor normali de la mii de kilometrii distanta.
Toate aceste situatii au in spate relatii, conexiuni, interese, toate intr-o singura directie: interesul propriu sau de grup. In niciun caz cel national sau al cetateanului.
Comparatia cu Coposu, Ratiu, Constantinescu, Nastase, Geoana
In anii ’90, politica a fost mult mai dura. Chiar exista o concurenta credibila intre partide si oameni politici, iar politicienii aveau un anumit respect din partea alegatorilor. Si asta pentru ce reprezentau, pentru ce ii recomanda in functiile pe care le ocupau, pentru backgroundul pe care il aveau. Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Radu Campeanu, Emil Constantinescu, Adrian Nastase, Mircea Geoana si multi altii erau poate injurati pentru ce faceau in momentele respective, dar in niciun caz nu li s-a reprosat modul cum au ajuns in functii. Aveau studii, veneau dupa cariere sau experiente deasupra oricaror banuieli si impuneau respect. Acum, suntem la extrema cealalta.
Slugarnicia liderilor a dus la aceasta situatie trista. Acestia ar trebui sa se uite in istorie, dar si la tarile din jurul nostru, si sa invete sa isi slujeasca tara si sa puna pe primul plan interesul national. Ar gasi foarte multe exemple. Se vede din bunastarea multor tari in care clasa politica chiar lucreaza in interesul national, iar derapaje de genul celor de la noi sunt doar exceptii de la regula.
La noi, incercarea liderilor de a si asuma puteri sporite, de a subordona toate domeniile, culmea, prin lideri slabi, fara pregatire si care nu se pot impune in domeniile pe care le coordonează, este sortita pierii, cu efecte dezastruoase asupra societatii.
Daca ar viza interesul national, liderii partidelor ar renunta la promovarea mediocritatilor si non-valorilor si ar merge pe criteriul profesionalismului.
Si ce este cel mai important, liderii si partidele lor ar trebui sa dovedeasca unitate , nu sciziune si interese de grup. Toate aceste interese de grup ii duc la solutii extreme care nu rezoneaza deloc cu interesul national.
Dovada cea mai buna este aceea ca, din 1989 pana in prezent, partidul care s-a aflat cel mai mult la guvernare este…. UDMR. Si asta pentru ca PSD, PNL sau PDL au recurs mereu la sprijinul acestuia pentru a isi pune in aplicare planurile.
Chiar daca nu este in ton cu registrul acestui articol, nu putem sa nu incheiem cu gluma care a a definit si defineste perfect politica roamneasca:
De ce se organizeaza alegeri in Romania? Ca sa stie UDMR cu cine guverneaza!
