Deși lista de la alegerile prezidențiale este generoasă, 14 nume fiind pe buletinul de vot, cu șanse de a intra în turul 2 sunt doar cinci. Pe toți i-a „radiografiat” psihiatrul Gabriel Diaconu.
Campania electorală pentru alegerile prezidențiale a început cu o săptămână în urmă, în mai puțin de o lună românii fiind așteptați la urne. Pe buletinul de vot vor regăsi 14 nume:
Elena Lasconi – Unirea Salvați România (USR); George Simion – Alianța pentru Unirea Românilor (AUR); Marcel Ciolacu – Partidul Social Democrat (PSD); Nicolae Ciucă – Partidul Național Liberal (PNL); Hunor Kelemen – Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR); Mircea Geoană – candidat independent; Ana Birchall – candidat independent; Alexandra Beatrice Bertalan-Păcuraru – Alternativa pentru Demnitate Națională (ADN); Sebastian-Constantin Popescu – Partidul Noua Românie (PNU); Ludovic Orban – Forța Dreptei (FD); Călin Georgescu – candidat independent; Cristian Diaconescu – candidat independent; Cristian-Vasile Terheș – Partidul Național Conservator Român (PNCR); Silviu Predoiu – Partidul Liga Acțiunii Naționale.
Cu șanse de a ajunge în turul doi sunt doar cinci dintre candidați, indiferent de sondaje. Pe acești candidați psihiatrul Gabriel Diaconu i-a analizat, el precizând însă că opiniile „reprezintă concluzia unor ani în viața publică, dar și interacțiuni directe sau indirecte pe care le-am avut cu candidații”. Își propune să fie corect, mai spune Diaconu, precizând de asemenea că „puțin, spre deloc din ce am să scriu pleacă din profesia mea”.
Alegerile prezidențiale 2024. Ciolacu, politicianul adaptabil
Despre Marcel Ciolacu, politicianul cotat pe primul loc în toate sondajele, Diaconu spune că este adaptabil și pragmatic, capabil să facă față provocărilor din politica românească. „Ciolacu face parte din categoria politicienilor de autobază. A știut când să vorbească, dar mai des când să tacă”, scrie Gabriel Diaconu, citat de Adevărul. Abilitate de a evalua situațiile și de a reacționa în mod adecvat îi conferă un avantaj competitiv, permițându-i să navigheze cu succes prin complexitățile politice.
Despre liderul PSD psihiatrul mai spune că a demonstrat o capacitate remarcabilă de a reacționa rapid la crize, cum ar fi gestionarea incidentului de la Crevedia. „Când e de lucru, n-are niciun ștaif, își cunoaște bine locul, autoritatea și prerogativele”, iar implicarea activă în gestionarea problemelor societății îi întărește imaginea de lider responsabil și dedicat.
Ce-i reproșează Diaconu lui Marcel Ciolacu este că nu reprezintă un veritabil reformist al partidului. Are potențialul de a fi un președinte bun, în schimb trebuie să își dovedească angajamentul față de reforme și transparență. „Va fi sancționat, prin vot, pentru că este pesedist”, crede Diaconu.
„Ciolacu se află într-o continuă competiție cu imaginea sa de politician. Misiunea sa este complicată, dar nu imposibilă. (…) Ciolacu este prezidențiabil. Și candidat pe deasupra”, adaugă Diaconu. Această evaluare arată că, în ciuda provocărilor, Ciolacu are toate șansele să își consolideze poziția pe scena politică românească, cu condiția să îmbunătățească imaginea și să fie perceput ca un lider capabil de schimbări reale. „Verdict? Ciolacu este prezidențiabil. Și candidat pe deasupra”, decretează Diaconu.
Alegerile prezidențiale 2024. Diaconu: „Marea vulnerabilitate a lui Nicolae Ciucă e stinghereala lui”
Pe liderul PNL Nicolae Ciucă psihiatrul îl cataloghează drept un politician complex, care se dovedește a fi capabil să se adapteze la provocările din peisajul politic românesc, scrie Adevărul.
„Nicolae Ciucă e primul român, după 1989, care a făcut ce-a făcut, s-a învârtit cum s-o fi învârtit, și a ieșit din pasul de defilare”, observă psihologul Gabriel Diaconu. Avantajul său în gestionarea problemelor actuale este conferit de abilitatea de a naviga între așteptările publicului și cerințele funcției de lider politic. Tot despre Ciucă psihiatrul spune că a demonstrat o capacitate de reacție rapidă la crizele cu care s-a confruntat țara, iar implicarea proactivă a fost esențială în situații critice.
În schimb, „nici nu-l ajută resursa de comunicare, nici nu-l recomandă mimica, gestica sau fizionomia”, afirmă Diaconu.
„Marea vulnerabilitate a lui Nicolae Ciucă e stinghereala lui inclusiv printre ai lui, printre liberali”, constată Diaconu. În ciuda experienței sale în armată și a poziției de premier, Ciucă se confruntă cu dificultăți în a-și construi o echipă solidă de susținători în interiorul partidului său.
De apreciat, mai notează Diaconu, este că „sub guvernul Ciucă am deschis discuția privind incriminarea lui Vladimir Putin pentru genocid”, iar acest angajament față de justiția internațională evidențiază o latură proactivă a leadership-ului său, subliniind însă și presiunea sub care se află.
Alegerile prezidențiale 2024. Nicolae Ciucă are nevoie de o îmbunătățire a imaginii sale, dar are și potențialul de a-și consolida poziția pe scena politică românească, cu condiția să dovedească angajamentul față de reforme și să se deschidă către o colaborare mai eficientă cu colegii săi.
„Omul e român, și nu printre rânduri. Nu covrigar, nu agitator de la organizația de bază, nu flautist sau veșnică tânără speranță. Și, înainte să poarte steagul țării la lavalieră, cu costum și burtică, l-a purtat pe umăr și la piept. Dacă e să fiu sigur de ceva, e că Ciucă iubește țara asta. Îl face asta prezidențiabil? Da, cu siguranță. Va fi suficient să-l facă și președinte? Probabil că nu”, concluzionează Diaconu.
„Marea calitate a lui George Simion e cinismul altoit c-o frunză la pălărie”
Alegeri prezidențiale 2024. Despre cel mai controversat dintre candidați, liderul AUR George Simion, psihiatrul spune că este un personaj care a navigat cu abilitate prin complexitățile scenei politice. „George Simion și-a făcut și el veacul pe aici”, scrie psihologul Gabriel Diaconu. Simion s-a făcut remarcat atât prin discursurile sale, cât și prin aparițiile sale publice, adesea au fost marcate de teatralitate.
S-a apropiat de personalități controversate după ce, în clasa a XI-a, a început să se intereseze de secretele Revoluției din 1989. „Nu că Simion ar fi fost contemporan cu zilele sângeroase de Decembrie”, notează Diaconu, „era încă la țâța mamei”.
„Dintr-un puștiulache (mai mult lache) suferind de complexe Peter Pan, și care stătea pe banii lui Lulea, deodată s-a trezit viziunea organizatorică, politică, în George Simion. Vântul vieții l-a împins la pupa. Și din trei bucăți de mămăligă zdrențe s-a născut Alianța pentru Unirea Românilor. Iar George Simion regele ei, poreclit de apropiați King Joffrey. Poate nu cea mai inspirată poreclă”, mai scrie Diaconu.
Diaconu observă că „marea calitate a lui George e cinismul altoit c-o frunză la pălărie”.
„El, pe persoană fizică, e totuși un fricos, un molatec. E ca puștii pe care i-am văzut, de-a lungul vieții mele, înșirați pe secții, cu diverse tulburări de comportament, care țineau morțiș să-ți arate că sunt țapeni, că pe ei îi doare-n bașcheț, că n-au mamă n-au tată, sunt Stăpâni și Muște, când de fapt tânjeau după o prietenie adevărată”, îl descrie psihiatrul.
Cu toate acestea, publicul îl iubește. „Bine, nici nu-i greu de iubit, e oglinda fidelă a unei felii demografice importante din România, toptanul de răsfirați prin țară, copiii Revoluției, care plecați la muncă prin Europa, care perpetuu păcăliți de șmecherii ăștia liberali, pesediști și apoi lăsați pe dinafară în escrocheria ciclică a bunăstării”, mai notează Diaconu. Este Simion prezidențiabil? „Nu, câtuși de puțin. Și totuși candidează, iar prietenii lui știu de ce”, conchide Gabriel Diaconu.
Alegerile prezidențiale. Diaconu, despre Elena Lasconi: „Are instinct de killer”
Alegerile prezidențiale 2024. Elena Lasconi este un nume care a prins contur în peisajul politic românesc, dar „nu e o surpriză că a apărut”, notează psihologul Gabriel Diaconu, citat de Adevărul. Președinta USR a început să își facă simțită prezența în politică cu mult înainte de a deveni primăriță, având o experiență semnificativă ca șefă de cabinet la Hațeg și ulterior ca jurnalistă la ProTV, „unde a făcut parte din garnitura clonelor Andreei Esca”.
Diaconu o descrie pe Lasconi ca făcând parte din „personajele colorate și surprinzătoare” care apar la alegeri. „Cine-o fi făcut-o pe știristă primăriță? Alegătorii au făcut-o, așa cum s-ar putea s-o facă unii și președinte”, remarcă el. Cu toate acestea, Lasconi a reușit să câștige încrederea electoratului, demonstrând că „cel puțin n-a mai îngropat ce era de îngropat prin Muscel”.
Diaconu face o paralelă între Lasconi și Kamala Harris, în ceea ce privește ambițiile politice, sugerând că „dacă se poate la americani, de ce nu s-ar putea și la Cîmpulung, darămite la București?”. Despre caracterul ei politic, Diaconu spune că „are instinct de killer”, o trăsătură care poate fi benefică în arena politică românească, unde astfel de femei sunt tot mai apreciate. „Votează românul muierea înfiptă oricând, mai ales dacă zâmbește ca fluturul și înțeapă ca viespea. Lasconi îmbină „un fel de Firea minus Pandele, plus o fată pro LGBT”, mai spune Diaconu.
Lasconi este „ridicolă în poziția candidatului”, dar cu toate acestea, ea „și-a asumat pompozitatea, și-a lustruit zirconiul fațetelor”. Iese în evidență în peisajul politic, dar și reușește să pună în lumină cât de penibile sunt multe dintre celelalte figuri politice.
„O vor vota tinerii”, mai spune Diaconu, pentru că rezonează cu o generație tânără, care se identifică cu stilul ei de comunicare și promisiunile optimiste.
Concluzionând, Diaconu afirmă că Lasconi „are-n față următorul viitor probabil, plauzibil și realizabil: Zero la sută șanse, dar un scor bun”.
„Prin prestație, talent, dar mai ales lipsă de educație autentică politica, și în bun tandem cu mulți alți candidați, Lasconi se adaugă unei lungi liste de oameni care au îndrăznit să aspire la funcția supremă în stat fără să aibă nici habar, nici pregătire, și cu atât mai puțin anvergura necesară unui președinte. Prezidențiabilă? Ioc. Dar e și ea la startul cursei pentru vocea României…pardon, Cotroceni”, rezumă Diaconu.
Diaconu, despre Mircea Geoană: Imagine strălucitoare, istorie complicată
Alegerile prezidențiale 2024. Într-o eră în care majoritatea politicienilor români păreau prizonieri ai unei mentalități comuniste, Geoană s-a remarcat ca un tânăr politician cu un zâmbet cuceritor, plin de optimism, scrie Adevărul, analizând textul psihiatrului Gabriel Diaconu. „Era un politician venit din viitor, fără termen de comparație în fața moșneagilor și politrucilor de tranziție”, afirmă Diaconu. Imaginea contrastantă l-a ajutat să capteze atenția, îmbinând carisma cu aspirațiile unei generații întregi.
În spatele imaginii strălucitoare se află însă o istorie complicată. Geoană provine dintr-o familie cu rădăcini adânci în structurile de putere comunistă, Geoană senior fiind șeful Gărzilor Patriotice, armata ascunsă a lui Ceaușescu. „Geoană senior era o figură importantă în regimul lui Ceaușescu, iar această moștenire a lăsat o amprentă asupra lui Mircea”, punctează Diaconu. Acest aspect al biografiei sale îi conturează o imagine nu doar de politician, ci și de produs al unei epoci dificile.
Diaconu rescrie într-un limbaj savuros parcursul lui Mircea Geoană de la absolventul de Mecanică aflat pe șantierele patriei, la ambasador la Washington la doar 37 de ani. Cum a ajuns aici? „Răspunsul se află în jocurile de putere internaționale, iar legăturile sale cu personaje influente, precum Edgar M. Bronfman, sugerează că ascensiunea sa nu a fost întâmplătoare”, adaugă specialistul.
„Candidatura sa la președinție este un exemplu al ambițiilor neîmplinite, dar și al dorinței sale de a lăsa o amprentă în politica românească”
Geoană s-a întors în politica internă, unde a întâmpinat dificultăți semnificative. „Deși a avut un parcurs strălucit în diplomație, în politică internă a eșuat la toate scrutinurile la care a participat”, subliniază Diaconu, iar această realitate îl face să pară un politician neîmplinit, încercând să contureze o mișcare care, de fapt, nu a prins avânt.
„Candidatura sa la președinție este un exemplu al ambițiilor neîmplinite, dar și al dorinței sale de a lăsa o amprentă în politica românească”, analizează Diaconu. Chiar și după eșecurile sale, el continuă să aspire la o poziție de influență, chiar dacă acest lucru pare din ce în ce mai puțin realist. Ajuns în postura de general adjunct al NATO, Geoană descoperă o nouă platformă.
„Acolo, el a reușit să-și redefinească rolul, având oportunitatea de a contribui la securitatea globală”, afirmă psihiatrul. Diaconu concluzionează: „Este un dansator ocazional, dar nu un lăutar autentic. Prezidențiabil? Aș. Dar totuși candidează la prezidențiale anul acesta”.