Se spunea și se mai spune că „prostul, dacă nu-i fudul, nu-i prost destul!” O vorbă înțeleaptă și veche, aproape cu valoare de axiomă. Cândva, lucrurile erau mai simple… Dar democrația digitală a deschis larg ferestrele celor fuduli și nu aș fi scris acest text dacă nu aș fi constatat o chestiune aparent surprinzătoare în foarte multe prestații online: incultura s-a asociat cu agresivitatea.
Dacă nu ești de acord cu autorul vreunei bazaconii și comentezi încercând să atragi atenția că bazaconia este chiar o …bazaconie, te pomenești cu o bâtă în cap. Bâtă digitală, firește, pentru că agresivitatea se manifestă de la distanță, nu este una fizică. Deocamdată. Deși nu e în regulă, sper să rămână așa, să nu aducă nimeni agresivitatea online în stradă. Ar ieși măcel, mai ales că mărimea mușchilor nu e direct proporțională cu numărul de circumvoluțiuni.
Agresivitatea vine la pachet cu dubla măsură!
„Cine nu e cu mine/noi, e împotriva noastră/a mea”, spun frecvent, în diferite forme, „gânditorii” online. Ei știu cel mai bine cum stau lucrurile la capitolele mediu, păduri, PSD, extremism, UE, Trump, Ucraina, Putin etc.
Un bun exemplu în acest sens este cel al apărătorilor pădurii. Pădurea stârnește emoții și are și o importantă valoare simbolică în conștiința românilor. Dar faptul că oamenilor le pasă de pădure nu înseamnă că se și pricep la silvicultură. Din păcate, lipsa de cunoaștere nu este un impediment, toți „au dreptul la o părere”. Iar de aici, până la eternizarea unor judecăți de valoare nu mai e decât un pas. Iar după acest pas urmează listele negre și bâtele în cap aplicate cu toată agresivitatea tuturor celor care lucrează în domeniul silvic.
Același fenomen apare în relație cu politicienii, dar „ai noștri” sunt întotdeauna „mai buni” decât ai lor. Agresivitatea vine la pachet cu greșeli de scriere. Nu din cele scuzabile (tastatura de pe smartphone e prea mică), ci din cele grave. Vorbesc de sensul cuvintelor folosite sau de dezacorduri. Iar dacă le atragi atenția că se exprimă cu greșeli, agresivitatea devine furie. Iată că nu doar hârtia suportă orice…
Listele negre sunt instrumente ale întunericului
În aceste zile, circulă pe rețelele de socializare o „listă neagră” a celor care ar fi primit bani ca să se poziționeze public în favoarea progresismului de sorginte americană. Înțeleg rezerva față de produsele cu aromă „woke”. Nici mie nu îmi plac! Dar numai lipsa de cultură și agresivitatea dată de frustrări pot duce la confecționarea unor astfel de liste. Acest lucru trebuie să se oprească imediat!
În 1990, în iunie, minerii care veneau la București să „spargă” Piața Universității, au primit liste cu oamenii care trebuie bătuți și arestați. Iar pe liste erau inclusiv adresele lor de acasă. Eram și eu, jurnalist la România liberă, printre cei vânați. Am scăpat pentru că eram pe teren, nu eram în București în acele zile…
Pot înțelege motivele pentru care a crescut agresivitatea oamenilor
În primul rând, refuzul dialogului între purtătorii de idei antagonice. Acest refuz a echivalat, la nivelul celor cu mai puțină minte, cu o amplă spălare pe creier. Taberele s-au izolat în propriile „adevăruri”, iar animozitatea dintre acestea a crescut și crește în continuare.
Ultimul subiect al vrajbei româno-române este Donald Trump. Oameni fără niciun strop de cunoaștere în domeniul relațiilor internaționale dau verdicte. „Influenceri” mai mult sau mai puțin consacrați, jurnaliști datori propriilor patroni sau pur și simplu inculți, sau oameni obișnuiți se simt datori să formuleze „opinii” despre ceea ce nu cunosc.
Poate că spaimele legate de cum va arăta viitorul îi fac pe unii să reacționeze. Poate că goana după aprecieri și emoticoane îi liniștește pe alții. Poate că agresivitatea în exprimare ar fi mai mică dacă cineva din statul român ar vorbi cu oamenii. Dar, chiar așa, poate vreun demnitar să lămurească lucrurile acestea și să stea de vorbă cu oamenii? Sau incultura și agresivitatea bântuie și pe coridoarele puterii?
