De Ion Ghermănescu
Site-ul nostru continuă analiza sportului din Oltenia. După analiza celor două echipe fanion ale fotbalului din Bănie, a venit și rândul principalilor finanțatori. Începem cu Adrian Mititelu, care are ștate mai vechi de serviciu decât Mihai Rotaru în această poziție.
Despre Adrian Mititelu poți spune orice, doar că nu poți spune că te plictisești. De la incandescentul membru al galeriei din anii 80-90 până la președintele Craiovei. Președinte care vedea Centralul plin și forța Jandarmeria să blocheze porțile de acces ca să nu iasă o tragedie din cauza marelui număr de spectatori, la un meci cu Steaua pe 1 septembrie 2002. Atunci 45.000 de olteni, și încă mai multe mii în afara stadionului, au purtat spre victorie echipa fanion a Băniei împotriva Stelei marelui Olăroiu. De la membrul galeriei până la președinte, și apoi patron, Mititelu și-a asumat totul.
Și lupta împotriva lui Mircea Sandu și a sistemului, și lupta împotriva marilor echipe din București, și lupta a tot ce a crezut el că este împotriva lui și a Craiovei.
Cum am mai scris și în editorialul dedicat lui FC U Craiova, Mititelu a rezistat unei dezafilieri și apoi unor ani nemeritați de închisoare după cum spun mulți. A rezistat și a revenit în Liga I.
Iar acum, FC U Craiova pare o echipă solidă din punct de vedere organizațional și financiar. Nu are pretenții să se bată la titlu, dar are pretenții să fie băgată în seamă. Și ultimele rezultate, spre satisfacția lui Mititelu o bagă în seamă în lupta penru playoff.
Ecuația cu o necunoscută a lui Mititelu
Turul din această ediție de Liga I i-a creionat lui Mititelu un dublu portret. Unul de patron curajos care vrea să-l aducă pe Dan Petrescu ca antrenor principal și unul de patron comod care îl aduce pe Giovanni Costantino la echipă. Adică diferența între un antrenor care știe ce vrea și unul care este cuminte. A ales a doua variantă.
Poate aici stă toată ecuația cu o singură necunoscută a lui Adrian Mititelu. Între rebelul care a avut curajul să înfrunte sistemul și, ca personajul lui Bruce Willis din Die Hard, a fost și este greu de ucis, și patronul care vrea să le facă pe toate și seamănă cu regretatul Sergiu Nicolaescu, care în filmele sale era actor principal, regizor, scenarist, cascador și de toate.
Fără Bruce Willis, doar Adrian Mititelu!
Ca FC Universitatea Craiova să fie mai mult decât este acum, lui Mititelu îi trebuie flerul să renunțe la Sergiu Nicolaescu și să-și aducă aminte că odată a fost Bruce Willis și l-a demolat pe Mircea Sandu și acoliții lui.
Acum nu mai trebuie să fie Bruce Willis, ci doar Adrian Mititelu. Un patron care susține o echipă profesionistă, nu se bagă peste antrenori, nu creează situații tenisonate din cauza declarațiilor și, ce e cel mai important, are răbdare.
Adică un patron care a rămas doar patron cu gândul că undeva cândva a învins sistemul canceros al fotbalului românesc și a reușit să ducă mai departe o echipă căreia mulți i-au cântat prohodul, iar acum o văd la un pas de playoff-ul Ligii I.
