Actriţa Carmen Stănescu a murit în noaptea de miercuri spre joi, la vârsta de 92 de ani. Informaţia a fost confirmată, pentru Agerpres, de actriţa Ilinca Tomoroveanu, director adjunct al Teatrului Naţional ‘I. L. Caragiale’ din Bucureşti. „Este adevărat, doamna Carmen Stănescu a murit azi noapte. Bănuiesc că motivul este boala de care suferea dânsa”, a precizat Ilinca Tomoroveanu.
Carmen Stănescu s-a născut la 29 iulie 1925, în Bucureşti. A absolvit Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1948, clasa profesor Marioara Voiculescu. În adolescenţă a practicat mai multe sporturi, între care şi tirul, făcând parte timp de cinci ani din echipa naţională. A debutat în teatru în anul 1945 cu rolul Ecaterina Ivanovna în piesa ”Fraţii Karamazov”, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, jucată la Teatrul ”Constantin Nottara”.
Tot în 1945 începe să joace şi pe scena Teatrului Naţional ”I. L. Caragiale” din Bucureşti. Aici interpretează, de-a lungul anilor, peste 30 de roluri, între care: Ileana Cosânzeana în ”Înşir’te mărgărite” de Victor Eftimiu (regia Ion Iliescu, 1945); Gina în ”Mitică Popescu” (autor şi regie Camil Petrescu, 1945); Agafia Tihonovna în ”Căsătoria” de N. V. Gogol (regia Victor Bumbeşti, 1948); Miţa Baston în ”D’ ale carnavalului” de I. L. Caragiale (regia Sică Alexandrescu, 1951); Dona Angela în ”Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca (regia Miron Nicolescu, 1955); Ana în ”Omul cu mârţoaga” de George Ciprian (regia Alexandru Finţi, 1956); Dona Uracca în ”Cidul” de Pierre Corneille (regia Mihai Berechet, 1959); Felice în ”Bădăranii” de Carlo Goldoni (1959); Zoe în ”O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale (1962); Toinette în ”Bolnavul închipuit” de J.B.P. Moliere (regia Sică Alexandrescu, 1962); Tofana în ”Patima roşie” de Mihail Sorbul (regia Cornel Todea, 1965); Dorina în ”Tartuffe” de J.B.P. Moliere (regia Ion Finteşteanu, 1967); Nina în ”Al patrulea anotimp” de Horia Lovinescu (regia Mihai Berechet, 1969); Prinţesa Kosmonopolis în ”Dulcea pasăre a tinereţii” de Tennessee Williams (regia Mihai Berechet, 1972); Doamna Clandon în ”Nu se ştie niciodată” de G.B. Shaw (regia Constantin Russu, 1985); Amanda în ”Menajeria de sticlă” de T. Williams (regia Mihai Manolescu, 1992); Yvonne de Bray în ”Părinţii teribili” de Jean Cocteau (regia Andreea Vulpe, 1993); Mătuşa Augusta în ”Călătorii cu mătuşa mea” de Graham Greene (regia Petre Bokor, 1998); Atueva în ”Nunta lui Krecinski” de Aleksandr Vasilievici Suhovo Kobilin (regia Felix Alexa, 2000); Alienor de Aquitania în ”Leul în iarnă” de James Goldman (regia Petre Bokor, 2001); Ardele în ”Egoistul” de Jean Anouilh (regia Radu Beligan, 2004).
Carmen Stănescu a fost distinsă cu Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1967), „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Societar de onoare al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din anul 2001, în 2000 a fost decorată cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer.
Singurul regret al actriței rămâne faptul că nu a putut să aibă copii. Pe soțul ei, Damian Crâşmaru, l-a cunoscut în 1955, când i s-a propus să intre în spectacolul cu piesa “Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, în rolul Don Manuel, înlocuind un actor care se îmbolnăvise. Spectacolul avea un succes enorm la public. “Pe vremea aceea nu se suspendau spectacolele cu una cu două. Maestrul Sică Alexandrescu, directorul artistic al teatrului, pune urgent dublura. De atunci, nu ne-am mai despărţit, şi după trei ani ne-am cununat civil. În biserică am intrat după câţiva ani, la mănăstirea Sinaia.
Damian Crâşmaru, bărbat frumos, actor de rasă, inteligent, sclipitor, care m-a adorat şi pe care l-am adorat, ce să doresc mai mult? Norocul meu! Am avut parte de un om inteligent, plin de haz, care mi-a încurajat firea copilăroasă, m-a iubit ca pe un copil şi aşa a avut nevoie de mine în viaţa lui – aşa cum sunt eu cu exploziile mele jucăuşe, care l-au încântat, l-au atras în sfera de basm a vieţii mele. Regret imens că din cauza unor sarcini toxice nu am făcut copii. Regret enorm nu atât pentru mine, cât pentru Damian. Are o pasiune pentru copii, merita să aibă zece, nu unul”, a dezvăluit actrița în autobiografia ”Destăinuiri”, citată de Ziarul Metropolis.