Autor: Tudor ARTENIE
31,84%. Eșec în linie al președintelui Klaus Iohannis. Procentul reprezintă participarea la vot a românilor la 6 decembrie 2020. Cea mai mică participare din istoria ultimilor 30 de ani. Doar 5.793.015 de români au răspuns chemării insistente a unui președinte disperat să își legitimeze „guvernul meu”.
Iar rezultatele arată un alt eșec.
Un eșec tot al președintelui. „Partidul meu” a ieșit pe locul al doilea. Cum s-ar spune – din eșec în eșec, până la dezechilibrarea totală a României. Atunci când președintele își ignoră prerogativele și sfidează Constituția, când devine agent electoral al unui partid, Moș Nicolae îi aduce o nuia. Iar poporul mânuiește cu pricepere nuiaua, înroșind și harta țării, și posteriorul prezidențial. Iar fotografia cu insul insolent care a confiscat Arcul de Triumf ca pe o casă retrocedată ilegal în Sibiu nu face decât să confirme nevoia de nuia populară.
Aroganța se plătește.
Președintele Iohannis nu va intra în istorie. Toți ceilalți președinți de după 1990 au făcut ceva în România. Cu bunele și cu relele lor, și-au pus amprenta pe dezvoltarea României. Președintele în funcție azi nu a făcut nimic. A promis proiect de țară înaintea primului mandat, dar nu a produs decât o maculatură numită „România educată”. Nici măcar nu a produs-o domnia-sa, ci un grup de „experți” adunați în jurul Cotrocenilor. Citiți-o, dacă aveți timp și răbdare. Eu zic că nu merită…
Apoi, în cel de-al doilea mandat, după ce a refuzat sistematic o confruntare cu dna Viorica Dăncilă în campania electorală, s-a concentrat pe răsturnarea guvernului legitim, rezultat în urma votului din 2016. A reușit o moțiune de cenzură, susținând că realitatea electorală din 2019 nu mai corespunde cu cea din 2016.
Dubla măsură costă cât nu face!
Iată că votul din 6 decembrie confirmă realitatea anului 2016. Altfel spus, acum președintele ar trebui să ceară demisia „guvernului său” și să instaleze un guvern legitim. Un premier din rândul partidului care a câștigat alegerile și care nu este „partidul meu”. Dar nu o va face. Arogant și încăpățânat, convins că „adevărul” său e mai puternic decât adevărul urnelor de vot, dl Iohannis va merge tot pe mâna celor care guvernează de un an și ceva. Care au guvernat prost, după cum arată rezultatele. Iar premierul care conduce partidul prezidențial nu a știut să facă altceva după ce au apărut exit-poll-urile decât să îi certe pe români. Și s-a descalificat alături de mult iubitul său președinte Iohannis.
În acest moment, România va avea o conducere oarecum legitimă din perspectiva rezultatelor de la aceste alegeri. O alianță forțată de același domn Iohannis va forma un guvern cu susținere fragilă. Dar din perspectivă simbolică, ținând cont de cei aproape 70% de români care au refuzat să meargă la vot, legitimitatea noului Parlament este extrem de mică.
Dacă ar exista, prin absurd!, o metodă prin care cei 70% să își facă un Parlament al lor, partidele care s-au înfruntat pe 6 decembrie ar fi șterse de pe fața pământului. Sigur, nu există o astfel de cale, dar asta nu înseamnă că cei legitimi azi nu sunt obligați măcar să discute despre refuzul majorității de a vota. Măcar atât sunt obligați să facă politicienii noștri în fața acestui eșec al jocului democratic din România.
