Se împlinesc azi 11 ani de când marele poet Adrian Păunescu a încetat din viață, la 67 de ani.
Născut pe 20 iulie 1943 în Copăceni, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova, Adrian Păunescu a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic.
Deși s-a născut în Basarabia, el și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național „Carol I” din Craiova și a studiat fillogia la Universitatea București.
De numele său este legat faimosul Cenaclu „Flacăra”, unde Adrian Păunescu a încurajat cultura de masă și a atras publicul tânăr. A inventat sintagma „generație în blugi” și a fost un promotor al muzicii folk și rock.
Întemeiat în 1973, când Păunescu a ajuns redactorul-şef al revistei omonime, Cenaclul Flacăra a devenit un fenomen fără precedent, asumându-şi un statut de Woodstock românesc, sub semnul celor trei L: Lumină, Luptă, Libertate. A reunit valorile muzicii folk şi a consacrat numeroşi alţi artişti. Cenaclul Flacăra a avut 1.615 spectacole, cu peste 6 milioane de participanţi. Ca multe lucruri din biografia lui Păunescu, şi el s-a sfârşit prost. La 16 iunie 1985, poetul a refuzat să amâne spectacolul de pe stadionul din Ploieşti, în ciuda condiţiilor meteo. Buluceala iscată după începerea furtunii a dus la moartea a 5 oameni şi rănirea altor 200, iar Ceauşescu, deşi nu a dispus o anchetă penală, a decis închiderea definitivă a cenaclului.
Adrian Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, când intră la conducerea revistei Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. În toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul „Sportul românesc” și a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1.
Diabetul de care acesta suferea i-a afectat mai multe organe, iar în noaptea de 4 spre 5 noiembrie 2010, starea poetului s-a înrăutăţit. Medicii nu l-au mai putut salva și, în ciuda eforturilor depuse, poetul a decedat.
A rămas în urma sa o operă de mare valoare. Autor a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români. Cărțile sale au fost editate în tiraje record, însumând peste un milion de exemplare.
După Revoluție, s-a retras pentru scurt timp din viața publică, dar din 1992 a fost membru al Partidului Socialist al Muncii. Între 1992 și 1996, Adrian Păunescu a fost senator de Dolj din partea PSD.
Pentru mulți români, Adrian Păunescu a fost un poet de geniu, iar cărțile sale nu lipsesc din bibliotecile personale. Versurile sale sunt cunoscute de milioane de oameni și produc de fiecare dată emoție… Iar pentru olteni, el va rămâne mereu autorul celui mai frumos cântec – Imnul campioanei unei mari iubiri, Universitatea Craiova, „Oltenia, eterna Terra Nova”:
„Cântec pentru Oltenia
De bucurie rar avurăm parte
În unele duminici, pe la nunți,
Suntem olteni pe viață și pe moarte
Suntem olteni, adică suntem munți.
Un rost ne-a dat măicuța noastră, dulcea,
Să fim, dintre români, cei mai fierbinți,
Din Dolj și până-n Olt și până-n Vâlcea
Și până-n Gorj și până-n Mehedinți!
Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cântec are astăzi și-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
La Tricolorul românesc se-nchină
Și-i face jurământ prin luptă, azi,
Oltenia, provincia latină,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.
Oltenia pandură a lui Tudor
Și-a lui Arghezi și-a atâtor duși
Oltenia celui mai mare sculptor
Al omenirii, Constantin Brâncuși.
Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cântec are astăzi și-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
Salut fratern, Moldova, Bucovina,
Salut fratern, Ardeal, și tu, Banat,
Salut fratern, Muntenie vecină,
Și Maramureș, neam ne-ngenunchiat.
Priviți această sacră frumusețe:
Oltenia pământ de oameni buni
și pumn pedepsitor cu cinci județe,
Căuș al palmei vechilor tăciuni.
Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cântec are astăzi și-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
Olteni suntem în matca noastră
Olteni am fost și-așa vom fi
Iar Flamura roș, galbenă, albastră
Se oglindește bine și în Jii.
Tot ce avem, noi am făcut cu trudă
Și n-am trăit din milă și pomeni;
Spre binele acestei țări asudă
Și semeția noastră de olteni.
Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cântec are astăzi și-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!”
